SALVEAZA CARTEA IN FORMAT WORD

 

Cap. 1.

PREZENTARE GENERALÃ A PRODUSULUI

(Introducere)

În medicina antică,  “Mumio®” era considerat unul din produsele medicinale eficiente.  Aristotel, Hippocrat, Galen (acum 2000-2500 e ani), Abubakir Rabi al Buharan (sec. al IX-lea), Avicenna (sec. al X-lea), Beruni (sec. Al X-XI-lea), Muhammed Tabib (sec. al XII-lea), Muhammed Arzni (1735), Muhammed Shirazi (1762), Al-Komuz Muhit (1795), Muhammed Alucami, Holihon Huccun 1857), Sadik Razavi (1885), Eirini d’Eirin (1872) si multi altii au folosit produsul “Mumio®” în următoarele situatii: fracturi costale, gastrite, ulcer,

afectiuni ale tractului gastro-intestinal, impotentă (jumătate de doză), sterilitate, etc.

În zilele noastre, “Mumio®” se foloseste ca medicament în India, Pakistan, Iran, Nepal, Emiratele Arabe, precum si în alte câteva tări din lume.

În ultimii 30-40 de ani, cercetătorii nostri si-au exprimat interesul pentru produsul “Mumio®”, si au efectuat experimente stiintifice pe mii de animale de laborator (sobolani, pisici, câini), pentru a stabili calitãtile curative individuale ale produsului.  Rezultatele acestor teste au fost prezentate cu ocazia unor conferinte si simpozioane  stiintifice care au avut loc în orasele Taskent, Leningrad, Kiev, Dusanbe, etc.

În baza autorizatiei temporare, acordată de Comitetul Farmaceutic al URSS, “Mumio®” a fost testat clinic în câteva spitale la tratarea fracturilor costale, afectiunilor circulatorii, ulcerului si bolilor tractului gastro-intestinal, etc.  Rezultatele au fost publicate în perioada 1956-1980, în sute de lucrări stiintifice, ale căror autori  (sakirov, P. P. Denisenko, A.V. Visnevski, I. N. Nuraltev, D. K. Ismailova, B. K. Korciubekov, B. N. Bajanov si altii) au subliniat anumite calităti curative ale produsului “Mumio®”.

“Mumio®”” este un produs naturist. În componenta sa intră un întreg complex (de la 25 până la 40 de substante organice si minerale: produsele de descompunere a compusilor polimoleculari ( acizi zoomelanici, acizi humici, acid benzoic, oxalic, amino- si alti acizi, terpenoide, steroizi, vitamine din grupa B si P, fragmente de molecule polifenice si alti compusi), si de asemenea macro - si microelemente (calciu, magneziu, siliciu, aluminiu, fier, mangan, nichel, vanadiu, bariu, molibden, strontiu, beriliu, zirconiu, titan, argint, galiu, deci metele grele, în cantităti ....) si miere.

 Produsul “Mumio®” brut se prezintă sub forma unor conglomerate de diferite mărimi, de culoare brună.

Produsul “Mumio®” purificat se prezintă sub forma unor bucăti microscopice fragile, strălucitoare, de culoare brun-închisă, sau ca o masă plastică densă de aceasi culoare, complet solubilă în apă si foarte putin solubilă în alcool.

Solutia de apă are un miros caracteristic răsinoso-pământiu, gust amar, iar dacă este agitată face spumă.

“Mumio®” nu este încă recunoscut oficial de Comitetul farmacologic ME URSS, dar popular este larg răspândită ca „leac”; există si un fals al “Mumio®”, cu un alt fel de procesare tehnologică.

Profesor-farmacolog

A.A. Altîmîsev.

 

Cap 2.

INSTRUCTIUNI PENTRU UTILIZAREA EXTRACTULUI DE  “MUMIO®

 

(Republica Kirghistan 681-90)

 

2.1. PROPRIETĂtI FARMACOLOGICE

                   “Mumio®” este un produs naturist. Ca biostimulator influentează pozitiv organismul uman, reprezintă un mijloc antitoxic, adaptogenic si întăritor, restabileste functionarea scăzută a nervilor periferici sau a centrilor de analiză ai creierului, participă la biosinteza celulelor, activează sistemul imunitar, reglează procesele oxidanto-restabilizatoare.

2.2. MOD DE UTILIZARE sI DOZARE

      Datorită unei bune solubilităti extractul de  “Mumio®” se ingerează putându-se înghiti cu lapte, suc, ceai, etc.

 

BOLI ALE TRACTULUI DIGESTIV: ulcer gastric, ulcer duodenal, boli ale organelor ce participă la digestie (stomac, ficat, splină), vezica urinară (dacă se retine urină), colite, gastrite; mod de administrare: pe stomacul gol, 1-2 ori pe zi dimineata si seara înainte de culcare timp de 25-28 de zile. În cazul unor afectiuni netratate la timp se recomandă reluarea acestui ciclu.

      Cantitatea de extract pentru un ciclu de tratament: 0,2-0,4-0,5g în functie de greutatea corpului: până la 70kg- 0,2g; până la 80kg- 0,3g; până la 90kg- 0,4g. Se dizolvă de obicei în lapte în proportie de 1:20 (se poate si  în apă la 2-3 linguri de masă) si se adaugă miere după gust. Se poate alterna dizolvarea extractului în alte lichide (suc de struguri, de castraveti, de afine, cu verdeată- pătrunjel, chimen, cu gălbenus de ou, etc). Cantitatea necesară obligatorie pentru un ciclu de tratament de este 0,2-0,9g, în functie de greutatea corpului.

      În perioada tratării bolilor intestinale si ale organelor sistemului digestiv trebuie urmărită cu atentie dieta alimentară si moderatia în ceea ce priveste hrana. Alcoolul în timpul acestei perioade este contraindicat.

HEMOROIZI: se administrează pe stomacul gol, de 2 ori pe zi, dimineata si seara înainte de culcare, în cantitate de 0,2g/doză. Un lucru foarte important în timpul tratamentului este ungerea constantă, în adâncime (până la 10mm în interior), a orificiului anal cu extract de  “Mumio®” în amestec cu miere, cantitate: 1:5, 1:8.

      Administrarea se reia timp de 25 de zile după o pauză de 10 zile. Ungerea locului trebuie să continue timp de 3-4 luni, cu pauze de câte o lună. În cazul hemoroizilor netratati la timp cura trebuie să înceapă după 6-8 luni sau chiar mai devreme. Cel mai bun efect se obtine din aplicarea unui amestec de extract din  “Mumio®” si ulei de piersici sau grăsime de vacă în proportii identice. Acest unguent se aplică în interior; pentru aceasta este nevoie de o cantitate considerabilă de  “Mumio®” la un ciclu de tratament.

FRACTURI ALE OASELOR: încheieturi, traume ale cutiei toracice, luxatii. Se administrează o doză de 0,2-0,5g de preparat împreună cu efectuarea unui masaj puternic asupra zonei afectate. Ciclul de tratament trebuie să dureze 25-28 de zile. Se reia după 10 zile, doar dacă acest lucru este necesar. Masarea locului trebuie să continue pe durata întregului ciclu de tratament, fără întrerupere.

PROCESE OSTEO-TUBERCULOZICE: zona oaselor iliac si pelvian, încheieturile genunchilor, afectiuni ale coloanei vertebrale. Se administrează câte 0,1-0,2g, de două ori pe zi, timp de 25 de zile. Se reia tratamentul după o pauză de 10 zile. Medicamentul se combină cu lapte si miere în proportie de 1:20.

TROMBOFLEBITĂ : Se administrează doze de câte 0,25-0,30g, de 2 ori pe zi, timp de 25 de zile. Medicamentul se combină cu miere si lapte în proportie de 1:20 cu o pauză de 10 zile între ciclurile de tratament.

      În urma tratării cu  “Mumio®” scad senzatia de durere, nivelul de sensibilitate, durerea membrelor, creste cantitatea de eritrocite, se normalizează ROE si formula leucocitară. Dispar si celelalte simptome ale bolii. Creste continutul de hemoglobină. 

RĂNI INFECTATE PURULENTE sI INFLAMATE: arsuri, răni purulente. Se ung rănile cu 1-10% solutie din extractul de  “Mumio®” sau cu 2-3% solutie si cremă.

FENOMENE DISPEPTICE (arsuri la stomac, greată, vomă). Se administrează 0,2g de exctract de  “Mumio®” cu lapte sau miere, sau aceeasi cantitate se dizolvă într-o lingură de ceai sau de apă fiartă. Se ia de două ori pe zi, dimineata si seara înainte de culcare, timp de 24-26 de zile. Rănile încep să se vindece după 10-15 zile.

OTITĂ PURULENTĂ: inflamarea urechii medii, slăbirea auzului. Se picură câte 0,4g de exctract din  “Mumio®” în amestec cu ulei, în proportie de 1:10, de câte 2 ori pe zi, dimineata si seara înainte de culcare. Se poate utiliza si o cantitate de 0,2-0,3g de extract din  “Mumio®” în amestec cu lapte sau miere. Acest tratament grăbeste scurgerea puroiului si creste functia anti-inflamatoare. 

DURERI DE CAP, MIGRENE, AMEtELI, EPILEPSIE, PARALIZIA NERVULUI FACIAL: se administrează 0,2-0,3g de extract din  “Mumio®” în amestec cu lapte si miere în proportie de 1:20, de două ori pe zi, dimineata si seara înainte de culcare, timp de 25 de zile. În cazul afectiunilor netratate la timp tratamentul trebuie repetat după o pauză de 10 zile.

BÂLBÂIALĂ: se administrează un amestec din extract- 0,2g si miere în proportie de 1:5, 1:8. acest tratament trebuie să dureze cel putin 4-6 luni.

SÂNGERĂRI NAZALE: se picură în fiecare nară o cantitate de 0,1g de extract din  “Mumio®” în amestec cu ulei de camfor în proportie de 1:5, 1:8 (cantitatea totală este de 1,2g/doză). Sângerearea dispare după 2 cicluri de tratament, acestea durând fiecare câte 25 de zile, cu 10 zile pauză între ele.

INFLAMAREA GLANDELOR MAMARE: se recomandă acelasi tratament ca zi în cazul altor afectiuni cronice sau de tip inflamator, cu diferenta că în acest caz se administrează în primele zile 0,2g de extract din  “Mumio®”, de 3-4 ori pe zi, timp de 5-6 zile, si chiar mai mult.

SÂNGERARE PULMONARĂ: se administrează 0,2g de extract din  “Mumio®” în amestec cu siropuri (de visine, de piersici, etc) în proportie de 1:20. Tratamentul se face de 3-4 ori pe zi, obligatoriu înainte de culcare; este necesar a se parcurge 3-4 cicluri de tratament de câte 25 de zile, cu pauză de 10 zile între ele. Dacă forma afectiunii este una gravă tratamentul trebuie continuat. Extractul se poate administra în amestec cu lapte, miere în proportiile mentionate mai sus.

ALERGII SI INFLAMATII: angină, răceală, blocajul căilor respiratorii exterioare, strănut, tuse. Se administrează pe stomacul gol 0,2-0,3g de extract în amestec cu lapte sau cu grăsime de vacă si miere, dimineata si seara înainte de culcare, în proportie de 1:20; în timpul noptii se bandijonează nara inflamată sau gâtul cu un tampon înmuiat în amestecul descris mai sus; în caz de anghină, se face gargară cu amestecul de mai sus. Tratamentul trebuie să contină cel putin 1-3 cicluri, în functie de afectiune. Ciclul de tratament trebuie continuat timp de 25-28 de zile, cu o pauză de 10 zile.

ASTM BRONSIC: acelasi tratament ca si pentru alergii si inflamatii; se face gargară cu respectivul amestec.

AFECTIUNI SPECIFICE FEMEILOR: defecte ale tesuturilor organelor sexuale feminine (răni pe colul uterin, procese inflamatorii). Se tratează în felul următor: până la si după ciclul menstrual se pune pe zona afectată un tampon bine înmuiat în 4% solutie de extract din  “Mumio®”. Ciclul de tratament durează 2-3 săptămâni. Se repetă după o pauză de 10 zile. Pe lângă acest tratament se recomandă si ingerarea respectivei solutii, o dată pe zi. Se interzice intretinerea relatiilor sexuale pe durata tratamentului. Se recomandă efectuarea acestui tratament pe timpul noptii.

STERILITATE LA FEMEI sI BĂRBAtI: diminuarea functiilor sexuale, hiposperemie (calitate scăzută a spermei). Se administrează 0,2-0,3g de extract din  “Mumio®” în amestec cu suc de morcovi sau cu suc de afine în proportie de 1:2, de 1-2 ori pe zi, pe stomacul gol, dimineata si seara înainte de culcare. Tratamentul trebuie continuat timp de 25-28 de zile. Se obtin rezultate pozitive dacă extractul de  “Mumio®” se amestecă cu gălbenus de ou sau cu sucurile diferitelor plantelor medicinale. În ziua 6-7 de tratament se observă o îmbunătătire a functiilor sexuale.

AFECTIUNI ALE NERVILOR PERIFERICI:  radiculite, nevrodermite, plexite, nevralgii. Portiunile afectate se masează timp de 6-7 minute cu un preparat compus din 8-10% solutie pe bază de alcool, timp de 25 de zile. După 10 zile se repetă acest procedeu. Concomitent această solutie –0,2g-  se administrează în amestec cu lapte, miere, în proportie de 1:20 si se frictionează zonele afectate. Această practică, combinată cu un masaj usor al regiunilor afectate, duce la scăderea senzatiei de inflamare a muschilor, dispar senzatia de durere, de mâncărime si alte simptome ale acestor afectiuni.

PARADONTOZĂ: (gingii, dinti, mucoasa cavitătii bucale, abcese locale, etc). Se administrează 0,2g în amestec cu lapte si miere sau cu solutie de apă în proportie de 1:20, concomitent adăugându-se 5% solutie de extract din  “Mumio®”. Acest amestec se ingerează de 1-2 ori pe zi, seara, înainte de culcare, timp de 25 de zile.

ECZEME ALE MEMBRELOR: membrele se introduc într-o baie de apă care contine 5-6% solutie de extract din  “Mumio®”, timp de 25-35 de minute. În acelasi timp se administrează 0,2g în amestec cu suc de coacăze, de două ori pe zi, dimineata si seara înainte de culcare. Tot înainte de culcare se recomandă si efectuarea băii descrise mai sus. Ciclul de tratament durează 25 de zile si se reia, la nevoie, după o pauză de 10 zile. Acest fel de afectiune necesită tratare constantă si regulată. Ba respectivă poate fi înlocuită cu o solutie din extract de  “Mumio®”, pe bază de alcool  sau suc, cu care se masează regiunile afectate.

 

Cap. 3

DIN ISTORIA ÎNTREBUINTĂRII BALSAMULUI “MUMIO®”

 

În ultimii 20-25 ani în multe tări ale lumii unul dintre cele mai senzationale mijloace de vindecare a fost uitat, dar în timpurile străvechi era folosit în practica curativă – balsamul “Mumio®”. Cercetători izolati au încercat să-i confere o aură de supranatural, de o legendă, inacesibil „simplului muritor”. Ca mijloc curativ universal, „panaceu”, “Mumio®” a fost foarte folosit în India, Pachistan, Afganistan, Nepal si de asemenea în mai multe tări arabe din Africa si Asia. În fosta Uniune Sovietică se folosea “Mumio®” în Asia Mijlocie, Kazakstan, în Ural, în Transcaucaz, Siberia.

Savantii, în special farmacologii si clinicienii, au început cu precautie o cercetare detaliată a caracteristicilor sale. Rezultatele cercetărilor experimentele le-au supus discutiei la conferinte, simpozioane stiintifice, care au avut loc în orasele Taskent, Kiev, Dusanbe, Sankt Petersburg.

Ca si alti cercetători farmacologi, noi ne-am alăturat studiului detaliat al produsului “Mumio®”, clarificându-vă dumneavoastră originea, compozitia chimică si activitatea fiziologică (farmacotoxicologică). Rezultatele cercetărilor noastre au răspuns unui sir de întrebări despre “Mumio®”; printre care harta răspândirii sale naturale.

În prezenta lucrare prezentăm date din materiale publicate anterior si rezultate ale conferintelor teoretice si practice despre “Mumio®”.

Încă înainte de aparitia culturii arabe si persane, si chiar a culturii antice grecesti, se folosea cuvântul “Mumio®”. El era întâlnit în lucrările filosofo-farmacologului antic, învătătorul lui Alexandru Macedon, Aristotel. Acum 2500 de ani al a descris pentru prima dată însusirile curative ale produsului “Mumio®”, si de asemenea a arătat cum se verifică autenticitatea si calitatea preparatului.

Aristotel prescria „Mumio®” pentru tratarea surzeniei congenitale, recomandând clătirea cu solutie de “Mumio®” cu fiere de animale  sau cu suc de struguri. Pentru hemoragiile nazale astupa fiecare nară cu amestec de “Mumio®” si camfor. Pentru vindecarea bâlbâielii el recomanda ungerea limbii cu un amestec de “Mumio®” si miere.

Abubakir Rabi al-Buharan (anii 960 e.n.) în manualul pentru cei care studiau medicina, a descris “Mumio®” ca un mijoc de vindecare a fracturilor osoase, luxatiilor, rănilor si a altor traumatisme. El recomanda un amestec de “Mumio®” cu miere.

Mohammed Zakariya Razi a întrebuintat foarte mult “Mumio®” pentru traumatisme, boli de cap, febră, paralizia nervilor faciali, epilepsie, ameteli.

Abu-Ali ibn-Sina în „Canonul medicinii” recomanda “Mumio®” în cantitate de 0,071 gr. Cu suc de magheran pentru vindecarea unor boli precum migrenele, otita, fracturi ale oaselor, luxatii, contuzii, răni; pentru paralizia nervului facial -0,035 gr. “Mumio®” în combintie cu ulei de trandafiri si vin. Pentru sângerări o doză usoară de preparat se mărea la 0,1 gr. în amestec cu vin tare. În doze mari (0,0190 kgr.) recomanda să se ia “Mumio®” în combinatie cu suc condensat (sirop), cu ceai de mătase sau linte pentru vindecarea bolilor organelor digestive (stomac, ficat, splină), de asemenea pentru câteva inflamatii ale căilor respiratorii superioare (în angină si boli ale gâtului). Pe lângă acestea, cunoscutul medic recomanda “Mumio®” pentru bolile vezicii urinare si pentru impotentă,  si ca antidot împotriva intoxicatiei cu alcool si întepăturii de scorpion. Pe lângă prescrierile de folosire internă a preparatului, Avicenna folosea îl foarte mult extern în amestec cu uleiuri de plante pentru frectii, în cazul contuziilor, luxatiilor, întepăturii de scorpion. După descrierea autorului, “Mumio®” are însusirea de a resorbi umflăturile.

Biruni (sec. X –XI) descrie proprietătile curative ale produsului “Mumio®” în următorul mod: <<... ea merită ca noi să o păstrăm ca pe un obiect de pret pentru ajutarea celui care îsi rupe vreun os>>.

Mohammed Tabib (sec. XII) în tatatul „Lazaztulniso”, dedicat problemelor sexologiei, igienei si vietii sexuale si problemelor obstetricii si ginecologiei, descrie caracteristicile produsului “Mumio®” subliiniind functia sexuală. În acest scop autorul recomandă 0,2 -0,3 gr. de preparat în amestec cu miere.

Mohammed Arzani (1735) descrie întrebuintarea produsului “Mumio®” cu ulei de trandafiri, suc de struguri acru sau vin de curmale pentru vindecarea contuziilor, rănilor si fracturilor.

O descriere mai amănuntită a produsului “Mumio®” a fost făcută de medicul practicant Mohammed Sirazi (1762) în cartea „Mahzan-ul-advia” („Medicamentul-comoară”). În ea se spune că “Mumio®” influentează pozitiv sistemul nervos, cardio-vascular, respiratoriu, în special în bolile tractului gastro-intestinal (si în hemoroizi). Se subliniază eficacitatea produsului “Mumio®” în bolile femeiesti; “Mumio®” contribuie la digerarea rapidă a hranei, îndepărtează durerile de cap si vindecă parezele (paraliziile), si de asemenea reumatismele; ajută foarte mult în traumatisme si, în special, în fracturi. În acest caz se recomandă preparatul cu folosire internă, sau sub formă de unguent sau frectie. Înainte de folosire, “Mumio®” se dizolvă în miere, lapte sau ulei de piersici. În otita purulentă, aceste solutii (autorul are în vedere solutia uleioasă) puse în ureche a redus purulenta si a redat auzul. În cazurile de guturai “Mumio®” se lua intern în amestec cu ulei de trandafiri sau de 3 - 4 ori pe zi se picura în nări.

Se arată că în amestec cu suc de păpădie, pătrunjel, suc de afine, de seminte de chimen, suc de castraveti sau în amestec cu gălbenus “Mumio®” ajută mult în bolile ulceroase ale stomacului, în costipatii, în plăgi si răni ale pielii , iar în combinatie cu suc de morcovi, “Mumio®” măreste functia sexuală si favorizează fertilitatea la femeile sterile. În amestec cu ulei de piersici sau unt ea ajută mult în cazuri de constipare si îmbunătăteste starea bolnavilor de hemoroizi.

Mohammed Zakariya Razi notează faptul că, dacă „spermatozoizii” la bărbatii sterili (se are în vedere hipospermia sau aspermia), trebuie să se bea “Mumio®” în amestec cu miere, gălbenusuri si suc de diferite plante. Într-o astfel de prescriptie, “Mumio®” ajută în caz de febră si edeme organice ale corpului (externe).

Tot el descrie eficacitatea produsului “Mumio®” în cazuri de alcoolism cronic. În cazuri de muscătură de scorpion se recomandă administrarea produsului “Mumio®” în amestec cu unt sau suc proaspăt de pătrunjel.

După datele lui Al-Komuz-Muhit (1795), arabii foloseau 0,2 gr de “Mumio®” în amestec cu argilă armeană, sofran, sau în combinatie cu gălbenusuri si extracte din plante diferite pentru vindecarea fracturilor, traumatismelor cavitătii toracice si a diferitelor boli ale organelor interne.

Mohammed Holi Alukami si Hodihan Hussein (1875) recomandau metoda de întrebuintare unei băi de apă la flacără cu intensitate medie pentru amestecarea produsului “Mumio®” cu diferite uleiuri, apă de trandafiri, sucuri sau ceaiuri. Pentru aceasta în vas se pune cantitatea necesară de subsatntă necesară, apoi se adaugă “Mumio®” si se închide capacul. Amestecul se face cu ajutorul unui pistil de sticlă sau metal. După obtinerea unei mase compacte, amestecul este gata pentru întrebuintare.

Sadik Ali Razavi (1885) scrie despre eficacitatea produsului “Mumio®” în tratarea fracturilor, luxatiilor, contuziilor, întinderilor musculare, ulcerului gastric si a altor boli ale tractului gastro-intestinal, boli ale ficatului, splinei, sterilitate la bărbati si femei, si de asemenea se recomandă în bolile inflamatorii si alergice – angină, gripă, bronsită, în inflamatiile sânului, astm bronsic, în cazul întepăturilor de insecte veninoase, inclusiv de scorpion, în cazul scăderii auzului si bâlbâielii. Autorul recomandă “Mumio®” fie în stare pură, fie în amestec cu ulei de trandafiri sau piersici, miere, unt.

În anul 1872, medicul francez Eirini d’Erins a publicat o dizertatie despre „balsamul miraculos” –„asfalt”, obtinut în Elvetia.

În virtutea analizei surselor literare amintite mai sus, conform cu întrebuintarea clinică a produsului “Mumio®” de către medicii din antichitate, se poate trage concluzia că “Mumio®” era îndeosebi folosită ca mijloc de întărire a proceselor regenerative în diferite tesuturi ale organismului, ca antiinflamator, antitoxic, tonic general, si de refacere a functiei scăzute a nervilor periferici sau centrilor nervosi ai encefalului.

 

Cap. 4

DESPRE ORIGINEA PRODUSULUI “MUMIO®”

 

De câteva milenii mai mult de două miliarde de locuitori din nenumărate tări (India, Iran, Arabia, Asia Centrală, Caucaz, o parte din Europa si altele) folosesc pentru multe boli în patogeneza cărora este considerat pricipal un proces inflamator, un leac extras din munte, cunoscut sub numele „“Mumio®””.

Despre originea produsului “Mumio®” au existat si există multe ipoteze. Unii cercetători leagă natura produsului “Mumio®” de substantele minerale (sarikov, 1967; Nuraliev, 1973) si altii), altii o consideră un produs răsinos de origine vegetală (Biruni, 1963, Panenko, 1963 si altii). După părerea altora este vorba de excremente de diferite animale sau produsul activitătii albinelor sălbatice (Avicenna, 1956; Rasulev, 1964; Ismailov, 1964; Sârovejko, 1971 si altii). Toate aceste supozitii au un caracter speculativ, adesea neconfirmate de dovezi solide. Chiar si acei eruditi ai stiintei, ca Avicenna si Burin, în vremea lor nu au reusit să detalieze natura produsului “Mumio®”. Astfel, originea acestui produs a rămas până astazi nedescoperită.

După datele lui A. s. sarikov, în manuscrisele care s-au păstrat până azi în limbile rusă, indiană, azerbaidjană, produsul “Mumio®” este pretuit ca un leac sigur pentru multe boli. Cuvântul “Mumio®” (sarikov, 1973), adică „corp păstrat”, este de origine greacă. Denumirea arabă a produsului “Mumio®” este „ hafiz-al-aljssor” si se traduce în acelasi fel. Ceea ce la iranieni înseamnă “Mumio®”, arabii numesc „arakul djibol”., adică „sudoarea muntilor”. În Birmania este cunoscut sub numele de „caotun” („săngele muntilor”), în Tibet, Mongolia –„baragsun” („sucul stăncii”). În Siberia si în Altai “Mumio®” este numit „uleiul muntilor”, „uleiul de piatră”.

Renumele proprietătilor neobisnuite ale produsului “Mumio®” provine din Europa Occidentală încă din secolul al XVI-lea (sarikov, 1967; Sârovejko, 1971; si altii). Totusi ideile despre originea si proprietătile curative în acea vreme aveau un caracter primitiv si se bazau în cea mai mare parte pe legendele orale. Savantul italian A. Pare (1509 -1580), după cuvintele lui John Veren, era împotriva folosirii produsului “Mumio®” în doze mari, întrucât nu stia nimic despre originea sa. În lucrările lui Parkinson (1567-1650) se întâlnesc date despre proprietătile curative ale produsului “Mumio®”. Guy de la Fontain, medicul reginei Navariei, în 1564 a călătorit în Egipt cu scopul de a aduna informatii despre “Mumio®”. În Alexandria un negustor i-a arătat 40 de varietăti ale produsului “Mumio®”. În general îl pregăteau din corpul sclavilor morti. În 1656 savantul german Blaunt considera ce există doar “Mumio®” „omenească”, obtinută din corpuri omenesti îmbălsămate. El aduce citate din lucrările lui Haclait (1599): „ si aceste corpuri neînsufletite compun produsul “Mumio®”, pe care medicii si farmacistii ne oblică să-l înghitim împotriva vointei noastre”. Trupurile se tratau cu bitum, se uscau la soare si deveneau asemănătoare mumiilor egiptene. În secolul XVII, în manuscrisele si lucrările tipărite, apărute în Anglia , Franta, Germania, produsul “Mumio®” a fost descris ca mijloc de vindecare. În a doua jumătate a secolului a secolului al XVIII-lea (1776) doctorul Robert James a inclus “Mumio®” în „farmacopeea” sa. El a descris produsul ca fiind negru, strălucitor, răsinos, cu gust acrisor – amărui, cu un miros plăcut. Deja la începutul secolului XVIII cuvântul “Mumio®” a început să nu mai fie legat de reprezentarea despre trupul „mumificat” si a devenit un termen care înseamnă doar un medicament. Confuzia generată de nume a făcut ca în sec. XIX în S.U.A. să se comercializeze în farmacii praf pisat de mumii egiptene. După scurt timp administratia americană a intervenit interzicând acest lucru (n.r.).

În lucrarea lui N. V. Sliunin (1882) se arată că în Rusia medicamentul “Mumio®” era cunoscut de la negustorii care fuseseră în Asia Centrală. În viziunea lor, el era o masă neagră, dură cu gust foarte amar. Ei luau “Mumio®” în amestec cu ulei în caz de fracturi, pentru a ajuta la grabnica întărire a oaselor, vindecare a rănilor si ameliorare a bolii.

“Mumio®”, în decursul a multor decenii, era folosit de medicii Indiei (Sârovejko, 1971) ca antiseptic, febrifug, emolient, diuretic si de asemenea în cazuri de diabet, boli ale canalului genito-urinar si tractului gastro-intestinal, în tuberculoză, neuroastenie, epilepsie, lepră, gripă, bronsită cronică, răceli. Preparatul îl făceau si administrau sub formă de decoct, tablete, sucuri. “Mumio®”–„bragsun” –se afla în compozitia a peste 64 de ingrediente care se administrau în 404 boli.

Kirghizii, ca si alte popoare ale Orientului, din timpuri străvechi au întrebuintat produsul “Mumio®” în răni grave, fracturi osoase sub formă de cremă sau frectie (poezia epică „Manas”, 1959; poezia epică „ Er Tabâldî”, 1959; Iudahin, 1965). În legendele populare el se întâlneste sub denumirea “Mumio®”, “Mumio®”, „kara-darî”, „sarî-darî”, „molai”, „momia”, „monuia”, „arhar-tas”.

Câtiva savanti antici ai Orientului credeau (sakirov, 1967), că “Mumio®” este un produs al evaporării, ridicându-se din adâncuri prin crăpăturile stâncilor, închegându-se la suprafată.

Abu-Ali ibn-Sina (Avicenna, 1956) considera “Mumio®” ceară de munte, care detinea aceasi fortă si aceleasi proprietăti ca si „zift”-ul, adică bitumul dur si lichid împreună, dar mai util.

Abu-Reihan-Mohammed ibn-Ahmed al-Biruni (1963), savant eminent al jumătătii secolului, în lucrarea „Culegere de informatii pentru cunoasterea lucrurilor de pret” (Mineralogia) descrie amănuntit produsul “Mumio®” –„asfalt” si aduce citate despre el din alti autori: As-Sari al-Mausili, Abu Ma az al-Djaumakani si al-Demiski, Kunas-al-Huz, Abu Nasr, Abu Hanifa.

Biruni consideră că smoala de munte (“Mumio®”) este în anumite privinte asemănătoare cu smolile ambro- aromatice. Pe lângă acestea, “Mumio®” este la fel cu ceara din punctul de vedere al moliciunii si fuzibilitătii. În „Cartea lămuririlor” “Mumio®”, rece si fierbinte, intră în componenta medicamentelor pentru însănătosire.

După spusele lui Biruni, în Darabjir, în pesteră, în fiecare an într-o zi anume  se strânge o substantă de mărirea unei rodii. Se considera că aceasta era adevarată “Mumio®”. În apropierea acestei pesteri se afla satul Abin; de aceea “Mumio®” a mai fost denumită ceara abiniană.

După părerea lui As-Sari al-Mausili, “Mumio®” este o „ceară de apă”, dar nimeni nu stie unde curge si unde e izvorul său. În orasul Fars se afla un loc special cu filtru într-un bazin în care păstrau “Mumio®” până la solidificare, după care o duceau în vistierie.

Abu Ma az al-Djaumakani si al-Demiski considerau că “Mumio®” reprezintă una dintre varietătile de smoală.

Kunas-al-Huz în „Carte despre kuzistani” si Abu Nasr sriau că “Mumio®” este asemănătoare cu smoala, adusă din regiunea Mah, dar aceasta este o răsină, care curge dintr-o stâncă în munti.

După spusele lui Abu Hanifa, albinele îsi sigilează mierea cu ceară si închid acest loc cu ceva foarte negru, asemănător cu ceara, dar cu un miros ascutit, ceea ce este cel mai puternic medicament în cazurile de contuzii si răni, foarte pretioasă si rară, numită în persană “Mumio®”.

Biruni a fost martorul momentului în care soimarului Horezm-sah, în timpul torturii, i-au fost tăiate picioarele; el a fost vindecat cu ajutorul produsului “Mumio®” turkmene, obtinută din plante.

Există diferite informatii despre cel mai rar medicament al locuitorilor Indiei –saladja, sau saladjma. După părerea lui Biruni, asa se numea pestele care trăia în Marea Indiei, dar care putea fi prins în plasă foarte rar. Grăsimea de la acest peste se amesteca într-un vas de lut, după care se folosea pentru fracturi osoase. Se cunoaste si o altă interpretare a originii saladjmei: caprele sălbatice în timpul vânătorii, urinau consecutiv în aceeasi groapă, urina se înnegrea de la soare, se îngrosa si devenea asemănoare smolii. Unii consideră, că saladja este un lichid care iese din adâncurile muntilor. Vracii indieni au ceva ce după miros aminteste de urina de vacă.

“Mumio®” –„asfalt” a fost clasată de către Biruni în categoria lucrurilor „de pret” (precum aurul, diamantul).

 În comentariile la „Djut-si” „bragsun”, “Mumio®” balcanică, este un fel aparte de excremente de soarece a cărui hrană se bazează pe alimente cu continut de metale de munte. K. Keram în cartea „Zei, morminte, savanti” spune că “Mumio®”, sau mamia, nu este asfalt, nici var, nici o secretie din stâncă în forma celor care există în muntii de “Mumio®” din Derabgerd (Iran). În anul 1954 Nadkarni a denumit patru feluri de “Mumio®” indiană „salajid” (aurie, argintie, de miere, de fier). Toate tipurile se prezintă ca o masă alcătuită din resturi organice de plante, lipite cu o smoală rosu-închisă (Sâroveko, 1971).

Prin cuvântul “Mumio®” arabii întelegeau bitumul cu care în Egipt îmbălsămau trupurile (sarikov, 1973).

În anii saizeci ai secolului nostru în presa periodică au apărut informatii despre “Mumio®” sub denumirea „barhasin”, „barhasun”, „mumogai”, „balsamul muntilor si antichitătii”, „lacrima de aur”, „elixirul-minune”, „darul muntilor inaccesibili”, „lacrimile stâncilor si ale urisilor de piatră” cu argumente stiintifice despre calitătile ei curative (Petriaevski, 1963; Dadabaev, Romanov, 1963; Datâtaev, Romasev, 1963; Vasilev, sagalov, 1963; Golovin, 1964; Surkov, 1964; Stasov, 1969; Borombaev, 1969; Gladilin, 1971; Hrustalev, 1971; Hrecihin, 1971).

A. M. Mirzakarimov (1963) a asociat originea produsului “Mumio®” cu aparitia vulcanizatiei. Geologul S. P. Popenko, în anul 1963, în muntii Ciacâl-Kaliam a găsit o substantă asemenătoare smolii, fluidă, asemănătoare produsului “Mumio®”, „asil”. El o consideră suc de dud. ( Rasulov, 1964; Sârova, 1969).

K. Diakov (1963) a emis ipoteza că “Mumio®”-„asil” este mierea minerală cu adaos de venin de albină.

Cercetătorii N. P. Petrov, R. N. Haimov (1963), K. V. Kostrin (1965) consideră “Mumio®” ca fiind rezultatul descompunerii unor produse petrolifere, provocate de diferite microorganisme.

N. Beskrovnâi (1964), comparând nenumăratele ipoteze si informatii despre originea produsului “Mumio®” si analizând colectia de exemple, din diferite colturi ale tării, ajunge la concluzia că „uleiul de piatră” din Balcani, „mumnogai”-ul si “Mumio®” „asil” din Asia Centrală au o natură comună si se referă la produsele shimbării superficiale a hidrocarburilor contemporane.

V. N. Ismailova (1964) arată că medicamentul “Mumio®”-„asil” supus încercării în Orient timp de multe secole, este produsul albinelor sălbatice melifere cu adaos cantitativ de ceară si miere.

N. P. Petrov si A. s. sarikov (1964) sustin că pelicula neagră cu miros ascutit este un extract de must de bălegar, adunat de albine.

În opinia lui N. P. Petrov (1964), “Mumio®” central-asiatic este un extract bogat în biostimulenti naturali, obtinuti ca rezultat al fermentării balegii animalelor sălbatice si domestice.

S. B. Davidiant si altii (1964, 1966) consideră “Mumio®” central-asiatic o învătătură naturală originală, care ocupă comparativ un loc minor în seria transformărilor complexe maselor organice biosferei Pământului sub influenta factorilor fizici, chimici, biochimici. Adaosul de ceară dovedeste că în principal, procesul de formare a implicat în mod evident plante superioare.

K. T. Norosin (1964) numeste “Mumio®” central-asiatic „mic laborator chimic”. Este rezultatul schimbării superficiale a hidrocarburilor de parafină, varietătilor de bitum si cerii de munte sau un produs de origine animală.

V. Balec (1965) leagă originea produsului “Mumio®” central-asiatic de flora microbiană, în special de produsele ciupercilor de mucegai, si consideră că procesul de formare al produsului “Mumio®” s-a desăvârsit de-a lungul veacurilor, ceea ce explică forma sa complexă.

În opinia lui G. V. Konovalov si T. A. Mihailova (1966), “Mumio®” antarctic este produsul originii vegetale a „ciupercilor” cu colaborarea organismelor protozoare. Savantul norvegian T. S. Junes (1970) arată că “Mumio®” antarctic nu este nimic altceva decât saliva albatrosului de zăpadă.

J. I. Kolesnicenko si V. I. Iscenko (1966) a cercetat “Mumio®” dincolo de granite si în fosta Uniune Sovietică si au ajuns la concluzia că datele chimice si analizelor spectrale dovedesc continutul lor comun.

Conform cu rezultatele experimentelor făcute de A. s. sarikov si M. Mirzakarimov (1967), continutul si însusirile produsului “Mumio®” iranian si central-asiatic după o curătare amănuntită si evaporare: si una si cealaltă actionează pozitiv în cazul fracturilor. După informatiile lui A.s. sarikov si după informatiile geologilor din Uzbekistan, “Mumio®” din muntii Asiei Centrale este din punct de vedere exterior identic cu “Mumio®” descris în manuscrisele de la mijlocul secolului. În opinia lui A. s. sarikov, “Mumio®” „asil” este un mineral de rocă muntoasă, obtinut din grote si pesteri de la o adâncime de circa 2000 -3000 metri sub nivelul mării si din locurile inaccesibile animalelor si păsărilor, neprielnice cresterii oricăror plante (licheni).

V.I. Kozlovskaia (1968) a descoperit în “Mumio®”, care se găsea în Caucaz, prezenta elementelor organice ale naturii. A. Petrenko (1968) spune că în tara noastră a fost găsit “Mumio®” indian –„salajik”, desi originea acestuia a rămas necunoscută.

După informatiile lui P. Iurev (1970), geologii au ridicat lângă acumulările de “Mumio®” un stăpân virtual –un soarece de câmp de înăltime mare. N. V. Sârovenko (1971) a ajuns la concluzia că „bragsun”, “Mumio®” balcanică, este un produs special . Z. N. Harimov si R. G. Iusupov (1972) au formulat ipoteza conform căreia “Mumio®” central-asiatic este produsul activitătii vitale a lichenilor. V. Budakov si V. Micicarev au luat drept “Mumio®” extracte din balega. (Dergaev, Jangaziev, 1972).

Iu. Nuraliev (1973) întăreste pozitia savantilor care leagă originea produsului “Mumio®” de fenomenele naturii din adâncimile subsolului.

E. G. Bobâlev, A. M. Bescrovnâi, Iu. K. Hudenski (1975) confirmă faptul că ei au reusit să obtină “Mumio®” din glucoze si microelemente.

 

 

 

Cap. 5

PROPRIETĂTILE MICROBIOLOGICE SI FARMACOLOGICE

ALE MEDICAMENTULUI NATURIST  “Mumio®”

 

      Din cercetările lui U.V. Sidikob si ale alora (1964, 1965) reiese faptul că, în medii naturale,  “Mumio®” din Asia centrală are o actiune antimicrobiană slabă, iar în organismul animalelor nu are nici o proprietate bacteriostatică sau bactericidică. Acelasi lucru l-au ilustrat si cercetările lui H.V. Kadîrova (1965).

      În urma experimentelor lui I.V. Cuseltan, S.B. Davidyanet si K.T. Porosin (1964) s-a găsit si evidentiat în compozitia produsului  “Mumio®” din Asia Centrală o ciupercă specială.

      M.A.Kuzminova si altii (1966) au studiat proprietătile antibacteriene ale produsului  “Mumio®”. Astfel, a reiesit faptul că o solutie cu un continut de  “Mumio®” „asil” de 2-5% exercită o actiune antibacteriană asupra bacililor intestinali, paratifoitidici, dizenterici si difterici si asupra stafilococului auriu. Bacilii paratifoidici s-au dovedit a fi cei mai rezistenti la actiunea produsului  “Mumio®”.

      A.s. sakirov (1967) afirmă că  “Mumio®” „asil” se aseamănă cu antibioticele în ceea ce priveste actiunea sa antibacteriană.

      O solutie cu un continut de  “Mumio®” „asil” de 5% are proprietătile antibacteriene mai sus arătate (sakirov, 1967, Muratova, sakirov, 1968).

      A.s. sakirov (1967), V.N. Ismailova (1965, 1968), R. YU. Omirov (1970) au dovedit faptul că sub influenta produsului  “Mumio®” „asil” se formează calozitătile oaselor. Conform datelor lui L.N. Fedorovski si ale altora (1967), ale lui T.M.Tuhtaev si ale altora (1965, 1968),  “Mumio®” din Asia Centrală, în combinatie cu alti compusi medicinali, actionează pozitiv asupra cursului unor forme grave de boli de oase.

      În urma cercetării produsului  “Mumio®” din Asia Centrală N. A. selkovski si altii (1965) au obtinut următoarele rezultate: prin administrarea intravenoasă a preparatului scade numărul neutrofilelor, limfocitelor si nivelul zahărului din sânge; creste cantitatea de eritrocite, reticulocite, hemoglobină, se modifică tonusul sistemului nervos vegetativ.

      A.s. sakirov (1967), R. Bakiev si altii (1965), V.N. Ismailova (1965) s-au ocupat cu determinarea unei dozări cât mai eficiente si nevătămătoare a preparatului din “Mumio®” în momentul introducerii acestuia în organismul omului si al animalelor. În urma rezultatelor s-a stabilit faptul că o doză zilnică de preparat variază între 50-800mg/kg[1].

      L.I.Lescov s.a. (1965) afirmă faptul că preparatul din “Mumio®” nu este toxic. YU.G.Rîbalkaia (1965) observă că  “Mumio®” din Asia Centrală exercită o actiune regeneratoare asupra unei membrane vătămate a ochiului unui iepure de casă. Conform datelor lui M.N. Macsumov si ale lui V.A. Kapimov (1965) doza de 100mg/kg de  “Mumio®” este optimă, cresterea acesteia având drept rezultat inhibarea actiunii preparatului asupra regenerării oaselor si vindecării diferitelor răni. Administrarea unei doze de 250mg/kg actionează asupra vezicii biliare, ulcerului si excită sistemul nervos central.

      T.M. Tuhtaeba, V.D. Rogozkin (1966) observă o influentă pozitivă a produsului  “Mumio®” asupra unor câini tratati cu raze, în urma administrării unei doze de 25mg/kg.

      H.N. Muratova, D.s.sakirov (1968) au dovedit faptul că  “Mumio®” „asil” actionează cu succes asupra vindecării rănilor (a celor purulente), accelerând procesul de epitelizare si scurtând la jumătate timpul necesar regenerării pielii.

      N. V. Sîrovejko (1971, 1972) arată că un extract uscat din  “Mumio®” „de bragă” exercită o actiune hipotensivă slabă, acelasi lucru observîndu-se si în cazul ulcerului. Administrat în doze mici preparatul stimulează activitatea sistemului nervos central, iar în doze ce depăsesc 50mg/kg acesta are efecte inverse. La o cantitate de LD₅₀-2836mg/kg preparatul nu este toxic.

      E.T. siskova observa faptul că, dacă “Mumio®” „asil” este administrat pe cale orală animalele iau în greutate iar blana devine mătăsoasă. Dacă preparatul este administrat timp de 10 zile creste cantitatea de secretie a mucoasei căilor respiratorii si a tubului digestiv; acelasi mod de administrare are efecte pozitive asupra tesutului conjunctiv si a celulelor hepatice. Pe de altă parte s-a observat o usoară distrofie în organele parenhimatice si o oarecare crestere a permeabilitătii peretelui vascular al acestor organe. În cazul unei administrări mai îndelungate (20, 30 de zile) s-a observat o actiune toxică a produsului  “Mumio®” „asil” asupra organelor mai sus mentionate. Dacă preparatul se administrează împreună cu cortizon pe o perioadă de timp mai scurtă, influentele distrofice din organism se diminuează si se îmbunătătesc si sporeste rezistenta la infectii.  “Mumio®” „asil” are proprietăti cumulative. Cercetările lui A.N. Foigelman (1972) arată faptul că  “Mumio®”, sub forma unei solutii, în procent de 1-2%, si a unei alifii (2-3%) pe bază de vaselină sau lanolină, are proprietăti curative în vindecarea rănilor provocate de arsuri în diferite stadii, în special dacă acest preparat este combinat cu 1% unguent pe bază de sintomicină.

Conform datelor lui R.M. Macsudov (1972) preparatele din fier si cobalt, în combinatie cu  “Mumio®” „asil”, stimulează procesul de regenerare al tesutului osos, în cazul fracturilor provocate la niste iepuri de casă netratati cu raze, si scurtează cu 25 de zile (Fe), 19 zile (cobalt), 13 zile ( “Mumio®” „asil”) perioada necesară vindecării.     

Este demn de retinut (Abdurahmanov s.a, 1972; Abduraimov, Abdurahmanov, 1972; Abdurahmanov, Hasimov, 1972) faptul că “Mumio®” din Asia Centrală are proprietăti anticoagulante. Acest produs “Mumio®” sporeste capacitatea de reactie a aparatului nervos al pancreasului.

Din studiile făcute asupra proprietătilor cardio-tonice ale produsului  “Mumio®”, M. G. Mzrzakaev, T.R. Abdurahmanov s.a.(1972) au ajuns la concluzia că în interiorul acestuia se află o substantă care influentează functionarea inimii în momentul unui consum mare de energie.

YU.N. Nupaliev (1973) s.a. au arătat faptul că  “Mumio®” are proprietăti de excitant local, antisteroidice si atnihistaminice. În doze de 50-200mg/kg aceasta potentează actiunea corazolui si stricninei. Acest preparat se recomandă pentru vindecarea ulcerului stomacal si duoudenal, a nefritelor traumatice si a inflamării nervilor periferici, a arsurilor, si a intoxicatiilor ce dăunează producerii sângelui. Nu se observă efecte toxice nici dacă acest preparat este administrat un timp mai îndelungat- doze de câte 25-100mg/kg în decursul a 60 de zile. K. Bakasov a stabilit faptul că  “Mumio®” din Asia Centrală scade capacitatea de coagulare a sângelui, prelungeste perioada de timp necesară recalcifierii plasmei, scade toleranta plasmei la heparină, prelungeste timpul heparinei. (sakirov, 1973).

Proprietătile antibacteriene ale produsului  “Mumio®” au fost descoperite cu mult timp în urmă.

S-au experimentat următoarele:

1.  “Mumio®” (arhar-tas) natural – conglomerate din recolta naturală de pe dealul Talas.

2. Extract în apă din  “Mumio®” (arhar-tas) natural – din conglomeratele rezultate din recolta naturală de pe dealul Talas.

3.  “Mumio®” (arhar-tas) de laborator, obtinut la mare altitudine.

4. Extract în apă din  “Mumio®” (arhar-tas) de laborator, obtinut la mare altitudine.

      Rezultatele cercetărilor arată faptul că toate probele au proprietăti antibacteriene slabe.

      Trebuie acordată atentie si compozitiei substantei produsului  “Mumio®” (arhar-tas) specializat cu influentarea factorilor de crestere[2], pentru că există substante care sunt folositoare în lupta cu unele boli greu de tratat în medicina modernă (cancer, TBC, procese degenerative).

      Încă nu este clar cunoscut principiul după care actionează biostimulatorii, din acestia făcând parte si  “Mumio®”.

      Compusii ce ajută la activarea factorilor de crestere nu au un rol primordial, dar sunt produse active necesare sintezei organismului.

      Astăzi există trei ipoteze în legătură cu originea produsului  “Mumio®”. Din aceasta rezultă si trei tipuri de  “Mumio®”: mineral, animal si vegetal.

      Studiile farmacologice de bază, datele analizelor chimice si spectrale efectuate asupra produsului  “Mumio®” din tară si de peste hotare vorbesc despre caracterul identic al compozitiei acestuia, ceea ce întăreste ipoteza cu privire la o origine comună. Pe de o parte trezeste un interes imens datorită originii lui, si, pe de altă parte,  datorită faptului că este un medicament ce actionează pozitiv asupra unui organism bolnav.

 

Cap. 6

DATE CLINICE DESPRE  “MUMIO®”

 

      În ultima vreme au apărut diferite cărti stiintifice care descriu cercetările clinice făcute în legătură cu folosirea produsului “Mumio®” în chirurgie, în diferite tratamente terapeutice, si pentru vindecarea altor afectiuni.

      În prezenta editie se utilizează materiale publicate cu ceva timp în urmă, acestea descriind rezultatele aplicării curative si clinice a produsului  “Mumio®” în cazul a mai mult de 4000 de persoane suferind de fracturi ale oaselor, de ulcer stomacal, de radiculită, arsuri, ulcer trofic si alte afectiuni.  

      T.R. Abdurahmanov si coautorii (1970) au utilizat  “Mumio®” la tratarea tromboflebitei arterelor membrelor inferioare. S-a determinat un preparat de 0,3g, fiind administrat o dată pe zi timp de 10 zile. În afară de  “Mumio®”, bolnavii nu au primit alte medicamente. Rezultatele cercetărilor clinice, biochimice si hematologice arată că respectivii bolnavi, încă din zilele 3-6, au experimentat o scădere a senzatiei de durere si a edemului membrului afectat. În zilele 8-10 s-a normalizat temperatura pielii si au dispărut celelalte simptome ale afectiunii. Prin administrarea a 1-1,5%  “Mumio®” sporeste cantitatea de hemoglobină, cea a eritrocitelor, se normalizează ROE, si creste formula leucocitară.

      Cercetând sistemul de coagulare al sângelui la bolnavii tratati cu  “Mumio®” s-a stabilit că în zilele 3-10 de administrare s-a prelungit timpul de coagulare la 92-132% în comparatie cu datele initiale. Toleranta plasmei la heparină a scăzut la 42-86%. Procesul fibrinolizei s-a accelerat până la 39-118%, iar cantitatea fibrinogenului a scăzut până la 250-300mg%. Cantitatea de heparină sub influenta produsului  “Mumio®” nu  a exercitat o actiune negativă asupra functiilor plămânilor si ficatului. Luând în considerare actiunea anticoagulantă a preparatului,  “Mumio®” este recomandată pentru tratarea bolnavilor cu tromboflebită la membrele inferioare.

      În altă lucrare T. R. Abdurahmanov (1970) vorbeste despre eficacitatea tratării cu extract de  “Mumio®” a 12 bolnavi de colită cronică. Preparatul a fost stabilit la o doză de 200mg o dată pe zi timp de 10 zile la rând. Simptomele de bază ale afectiunii au dispărut în majoritatea cazurilor după 4-5 zile, iar în celelalte cazuri după 10 zile de tratament.

      A.S. Visnevski si coautorii (1972) au utilizat  “Mumio®” din Caucaz în calitate de component al tratamentelor cu băi (în Esentuki) în cazul bolnavilor de ulcer stomacal si duodenal, si în cel al bolnavilor de colită ulceroasă.  “Mumio®” a fost administrată pe stomacul gol, în doze de 0,2-0,5g sub formă de solutie în apă pe parcursul a 28 de zile. În cazul colitei ulceroase  “Mumio®” a fost administrată sub formă de microclismă. La sfârsitul acestui ciclu de tratament, combinat cu factorii naturali din Esentuki, s-a observat un efect pozitiv asupra stării generale a organismului, îmbunătătirea stării functionale a organismuli, a stomacului, a duodenului si a segmentelor inferioare ale intestinului gros.  “Mumio®” a făcut să scadă aspectul de rană al mucoasei stomacale, i-a îmbunătătit troficul, a înlesnit vindecarea ulcerului si a făcut să crească eficacitatea tratamentului cu băi. V.N. Icmailova si coautorii (1969) a utilizat  “Mumio®” la tratarea fracturilor oaselor lungi în cazul a 52 de copii cu vârste cuprinse între 2 si 16 ani. Preparatul a fost stabilit în jurul a 2-3 administrări pe zi până la masă pentru copiii cu vârste până la 5 ani (doze de 0,1-0,2g); de la 5 la 10 ani: 0,2-0,4g; de la 10 la 15 ani: 0,4-0,5g.

      Autorii remarcă influenta pozitivă pe care a avut-o preparatul. S-au observat efecte secundare doar la doi copii, acestea prezentându-se sub formă de greată, stare de vomă si diaree, din care cauză tratamentul cu  “Mumio®” a fost sistat.

      V.I. Kolzovscaia (1968) a utilizat  “Mumio®” de tip caucaz pentru tratarea bolnavilor ce sufereau de afectiuni  ale nervilor periferici din sistemul locomotor (radiculită, nevrodermită, plexită, nevralgie); tratamentul s-a făcut sub formă de masaj cu solutie de  “Mumio®” (3-5 minute) aplicat asupra părtilor afectate ale corpului. S-a observat că după masaj a scăzut senzatia de inflamatie a muschilor, a dispărut senzatia de durere si mâncărimea, iar toate celelalte simptome ale afectiunii respective au dispărut în primele 3-5 zile. Tratamentul a luat sfârsit prin vindecarea completă a bolnavilor.

      A. M. Mamadaliev si S.D. Madiarov (1968) au utilizat  “Mumio®” pentru tratarea traumatismelor nervilor periferici. Preparatul a fost stabilit la o doză de 0,3-0,5g, de două ori pe zi (doza zilnică era de 0,9-1,5g) în decurs de 10 zile. Acest tratament a înlesnit reluarea functiilor membrelor si normalizarea senzatiilor cu 3-4 săptămâni mai devreme fată de bolnavii care s-au tratat prin mijloace obisnuite. Autorii precizează faptul că în cazul pacientilor cărora li s-a adminstrat  “Mumio®” temperatura a crescut până la 37-37,5⁰ si au transpirat. Câtiva bolnavi s-au plâns de dureri de cap si de senzatii de arsură. După părerea noastră, respectiva doză de  “Mumio®” este prea mare în comparatie cu doza terapeutică medie. Nu se permite administrarea unor astfel de doze pentru un tratament îndelungat cu  “Mumio®”. Din cercetările lui YU.N.Nuraliev (1968, 1970) reiese faptul că  “Mumio®” are proprietatea de a accelera procesele regeneratoare în cazul unor modificări ulcero-distrofice provocate unor sobolani în mod experimental, ceea ce evidentiază faptul că tratarea cu  “Mumio®” se recomandă sub formă de experiment în cazul ulcerului stomacal si duodenal.

      Cercetările clinice asupra produsului  “Mumio®” sunt făcute în două clinici pe 74 de bolnavi de ulcer stomacal si duodenal la catedrele specializate pe predarea unor notiuni introductive despre bolile interne în cadrul Institutului de Stat de Medicină din Cerchez, Institutului sanitaro-igienic din Leningrad si Facultătii de Pedagogie din Facultatea de Medicină din Tadjikistan.

      Toti bolnavii au fost tinuti sub observatie în perioada agravării bolii, acestia plângându-se, în principal, de dureri legate de administrarea hranei si de o stare proastă dispeptică (greată, vomă, etc). Majoritatea bolnavilor sufereau de respectiva afectiune de 2-5 ani (44% din cazuri) si de mai mult de 10 ani (21% din cazuri).

      Datele clinice si radiologice, rezultatele biopsiei gastrice si ale altor metode de observatie au constituit criteriul stabilirii efectului terapeutic al produsului  “Mumio®”.

      Dinamica însănătosirii bolnavilor si aparitia efectului curativ al preparatului s-au stabilit prin determinarea perioadelor când dispăruse durerea, fenomenele dispeptice, lipsa stării bolnăvicioase în cazul palpării, si când se instalase o stare de sănătate îmbunătătită.

      Majoritatea bolnavilor (72), la venire, se plânseseră de dureri în zona stomacului, fiind legate de administrarea hranei, si de faptul că acestea reveneau în diferite zone ale ulcerului în diferite perioade ale zilei. 37 de bolnavi aveau arsuri la stomac, 26 prezentau stare de greată si vomă, 24 aveau stări de râgâială, în general cu caracter acid, 29 prezentau balonare a stomacului, iar 28 erau predispusi la constipatie. Reactia lui Gregersen a fost pozitivă în 26 de cazuri. La analiza radiologică a reiesit faptul că 65 de bolnavi aveau o „nisă” în bulbul duodenului, iar 3 în peretele stomacal. În cazul tuturor bolnavilor s-au constatat modificări în relieful mucoasei, deteriorarea functiei motoare si diferite stadii de deformare a bulbului duodenului.

      Tratarea cu  “Mumio®” s-a petrecut în conditii de spital, împreună cu o hrănire curativă. Preparatul a fost introdus, câte 100mg/kg de două ori pe zi (seara si dimineata) pe parcursul a 24-26 de zile cu  30 de minute înainte de masă. În prealabil, preparatul era dizolvat în volumul unei linguri de ceai sau apă fiartă.

       După 15-20 de minute de la administrarea produsului  “Mumio®” toti bolnavii au experimentat o disparitie partială sau totală a senzatiei de durere. Datorită tratamentului cu  “Mumio®” în cazul a 19 bolnavi durerile au dispărut în decursul primelor 4 zile de administrare, în cazul a 17 bolnavi- în 5-6 zile, la 21 de bolnavi- în 7-8 zile si la 15 bolnavi- în 9-15 zile.

      Durerea la atingerea zonei stomacale a dispărut în 3-4 zile în cazul a 6 bolnavi, în 5-6 zile pentru 15 bolnavi, în 7-8 zile la 17 bolnavi, în 9-15 zile la 33 de bolnavi. Doi bolnavi au acuzat dureri usoare în respectiva zonă după administrarea preparatului. Toate fenomenele dispeptice (greată, vomă, arsuri, râgâială)au durat timp de 7-10 zile în timpul administrării medicamentului. În cazul bolnavilor predispusi la constipatie scaunul a devenit regulat la 6-15 zile de la începutul tratamentului.

      În procesul tratării cu  “Mumio®” „nisa” a dispărut în cazul a 65 de bolnavi (95,6%) iar în cazul a 3 bolnavi (4,4%) mărimea acesteia s-a micsorat.

      Reactia lui Gheghersen a devenit negativă în cazul a 26 de bolnavi, la care aceasta fusese pozitivă până la începerea tratamentului.

      Analiza sucului gastric a scos la iveală actiunea de normalizator a produsului  “Mumio®” asupra functiei secretoare a stomacului: în procesele hiperacide si hipoacide aciditatea sucului gastric s-a normalizat treptat prin o usoară crestere a nivelului pepsinogenului.

      Cercetările făcute asupra biopsiei gastrice în cazul a 32 de bolnavi au evidentiat diferite modificări distrofice ale epiteliului si edem subepitelial.

      După 8-12 zile de tratament cu  “Mumio®” a dispărut inflamarea, iar procesele trofice ale mucoasei stomacale s-au normalizat.

      Dinamica disparitiei simptomelor de bază ale afectiunii – subiective si obiective- în cazul bolnavilor de ulcer tratati cu  “Mumio®” este următoarea: pe parcursul a 1-4 zile de admnistrare a preparatului durerile au dispărut după numai 9-12 zile de la începutul tratamentului. În 1 din 6 cazuri „nisa” respectivă nu a dispărut în totalitate, dar mărimea ei s-a micsorat în timpul tratării cu  “Mumio®”.

      În 3 cazuri (din 74), atunci când bolnavii experimentau dureri chinuitoare,  “Mumio®” a fost combinată cu vicalină. Datorită acestei combinatii durerile au scăzut în intensitate în decurs de 1-3 zile, după care bolnavii s-au însănătosit mai repede decât dacă cele două medicamente le-ar fi fost administrate separat.

      4 bolnavi au fost diagnosticati cu colită spastică cronică. După ce au fost tratati cu  “Mumio®” durerile specifice ulcerului au dispărut, iar celelalte simptome legate de inflamarea aparatul biliar si intestinal s-au diminuat considerabil.

      În concluzie, tratamentul cu  “Mumio®” a avut succes în toate cele 74 de cazuri. Nu s-au înregistrat efecte adverse. (autorii YU. N. Nurlaev si P.P. Denisenko).

      L.G. Selezneva si coautorii (1972) au utilizat  “Mumio®” pentru tratarea a 65 de bolnavi ce sufereau de arsuri grave.  “Mumio®” a fost administrată sub forma unei solutii (1-3%) sau alifii, adăugându-se 0,5% novocaină, si punându-se în doză câte 0,5g o dată pe zi timp de 10 zile cu o pauză de 5 zile. În toate cazurile acest tratament a dus la diminuarea senzatiei dureroase, la disparitia inflamării, la scurtarea perioadei de timp când rana ar fi trebuit deschisă si curătate tesuturile necrozate, la aparitia unor puncte roz si a grăbit procesul de epitelizare. Preparatul a scurtat cu 7-12 zile perioada de pregătire pentru operatia care se efectuează de obicei în cazul arsurilor grave.

      I.. Suleimanov (1972) a aplicat un extract uscat de  “Mumio®” în tratamentul postoperator al 57 de pacienti bolnavi de TBC osos; 37 dintre ei sufereau de afectiuni ale zonei pelviene, 8- zona genunchilor, 12- zona coloanei vertebrale. Autorul a folosit respectivul extract în cantităti de câte 0,1g de două ori pe zi de-a lungul a 20 de zile. Următorul ciclu de tratare s-a repetat după o pauză de 10 zile. În totalitate au fost necesare doar 0,4g de produs pe tot parcursul ciclului.

      S-au efectuat următoarele interventii: necrotomie cu abcesotomie (16), rezectie pentru reconstructia zonei pelviene (19), rezectie a încheieturilor oaselor din zona pelviană (11), rezectia încheieturilor coloanei vertebrale (8).

      După tratamentul cu  “Mumio®” bolnavilor respectivi le-a revenit somnul, pofta de mâncare, au luat în greutate, iar peste 2-3 săptămâni li s-au normalizat în totalitate indicatorii clinici, hemodinamici (cantitatea de eritroctie, de leucocite, trombocite, ROE), biochimici (continutul de azot din sânge, de albumină) si functiile ficatului. Bolnavii tratati cu  “Mumio®” au putut să-si dea jos bandajul de gips cu o lună mai devreme decât în mod normal.

      Tratamentul cu  “Mumio®” în perioada post-operatoare a accelerat procesele reparatoare ale vertebrelor cu 28-30 de zile în cazul adolescentilor si cu 15-25 de zile în cel al adultilor, în comparatie cu bolnavii care s-au tratat cu alte medicamente diferite de  “Mumio®”.

      A. s. sakirov (1966-1969) a tratat cu  “Mumio®” un număr ce depăseste 2500 de pacienti cu fracturi ale oaselor drepte si lungi. El a combinat tratamentul cu  “Mumio®” cu alte mijloace chirugicale. Preparatul a fost stabilit la 0,2g o dată pe zi, administrat pe stomacul gol, pe parcursul a 10 zile. După o pauză de 10 zile ciclul a fost reluat.

      Cerecetările radiologice si clinice au arătat faptul că la pacientii care sufereau de fracturi si care au fost tratati cu  “Mumio®” procesul de formare a calusurilor osoase si durata consolidării îmbinării s-a micsorat până la 13-17 zile în comparatie cu alti pacienti care nu au benficiat de acelasi tratament. În procesul vindecării bolnavilor li s-au normalizat indicatorii hematologici, s-a mărit continutul de calciu, fosfor si partial cel de potasiu, s-a activat fosfataza alcalică si cantitatea de albumină si de fractiune de albumină a crescut. Autorul consideră că cei ce s-au tratat cu  “Mumio®” au o stare generală mai bună, dorm normal, au poftă de mâncare, nu mai simt dureri în locul fracturat, li s-a micsorat perioada mobilitătii patologice, le-au dispărut edemele mai repede, hematoamele s-au resorbit, functiile membrelor au fost reluate si le-a revenit dorinta de muncă.

      Astfel, A. S. sakirov a arătat rezultatele obtinute în urma experimentelor făcute pe fracturi. Însă nu trebuie să cădem de acord cu schema de tratament propusă de autor în cazul fracturilor oaselor tubulare sau drepte: 2 cicluri de câte 10 zile cu 10 zile pauză. Acea pauză de 10 zile, ivită imediat după ce apar primele semne pozitive în cadrul tratamentului respectiv, este considerată de noi o perioadă prea lungă si poate avea efecte inverse.

      Datorită faptului că produsul nu este toxic bolnavului i se poate administra, în loc de 0,2g o dată, 1-3 mg/kg de două ori (în functie de capacitatea de mineralizare a preparatului) timp de 20-30 de zile la rând. Pauza nu trebuie să depăsească 5 zile, iar repetarea ciclului trebuie să se facă doar pentru fracturile greu vindecabile sau pentru cele ale oaselor mari.

      D. sakirov (1966-1968) a arătat în cazul a 117 bolnavi faptul că o solutie de 1-10%  “Mumio®” actionează cu succes  în tratarea rănilor purulente. Procesul de vindecare, în acest caz, se accelerează de 1,5 ori în comparatie cu pacientii ce nu sunt tratati cu  “Mumio®”. După ce li s-a administrat preparatul pacientii au simtit o usoară senzatie de arsură, iar în aproape toate cazurile produsul a curătat rana foarte repede. În concluzie, autorul recomandă folosirea la scară largă a preparatului pentru vindecarea rănilor purulente, cu inflamări si infectii, si pentru practicile chirurgicale.

      T.M. samsina si S.I.Gherskalov (1969) au folosit  “Mumio®” pentru tratarea unor defecte ale tesutului organelor sexuale feminine (răni pe colul uterin si pe peretii vaginali). Pe suprafata afectată s-a pus un tampon înmuiat în solutie cu  “Mumio®”. După o zi rana se curătase foarte bine, iar după 3-4 zile era complet curată. Începând cu ziua 5-6 s-a observat un început de epitelizare. Tratamentul a mai durat timp de 6-10 cicluri. În cazul tuturor bolnavilor refacerea completă a pielii s-a petrecut la sfârsitul a 2-3 săptămâni.

      A. YA. Foighelman (1970) a aplicat o solutie în apă (2,3-3%) si o alifie din  “Mumio®” pentru tratarea a 16 bolnavi cu arsuri. S-a stabilit faptul că “Mumio®” accelerează procesul epitelial pe suprafetele afectate de arsuri. Durata tratamentului scade cu 4-5 zile în comparatie cu acele cazuri unde se folosesc alte mijloace medicamentoase.

      L.H. Habibov a folosit extract dur de  “Mumio®” pentru tratarea a 60 de pacienti suferind de paradontoză. Efectul curativ a fost comparat cu rezultatul metodelor deja cunoscute, care presupuneau o aplicare locală a unor antibiotice si introducerea unor extracte de aloe, vitamina B1.  “Mumio®” a fost administrată în cantităti de 0,2g, o dată pe zi timp de 10 zile. Concomitent, bolnavului îi era administrată oral o solutie în apă (5%). Analizele clinice si radiologice au arătat că  “Mumio®” este un mijloc eficient de a trata paradontoza, înlesnind disparitia simptomelor de bază ale afectiunii, ale reactiilor locale edemale, îmbunătătirea stării generale, întârzierea formării unui proces patologic pe excrescentele alveolare ale maxilarelor, îmbunătătirea tonusului gingiilor si al mucoasei cavitătii bucale.

      Cercetările întreprinse asupra microflorei cavitătii bucale si a compartimentelor gingivale arată faptul că, în cazul bolnavilor tratati cu  “Mumio®”, cantitatea bacteriilor ce detin fermenti agresivi a scăzut de mai mult de trei ori în comparatie cu bolnavii cărora le-au fost administrate antibiotice (tetraciclină, penicilină, levomicetină, etc) sau aloe sau vitamina B₁. În ceea ce priveste microorganismele din gingii (streptococi, stafilococi, etc)  “Mumio®”, în concentratii începând cu 5%, are o actiune bacteriostatică; în concentratii de 0,31% si mai jos- nu s-au înregistrat proprietăti antimicrobiene.

      Profesorul B.G. Bajanov a tratat cu  “Mumio®” 27 de bolnavi ce sufereau de ulcer stomacal si gastrite cronice. Rezultatele tratamentului au fost identice cu cele ale autorilor mai sus mentionati.

      În concluzie, există o gamă foarte largă de boli care se pot trata cu ajutorul produsului  “Mumio®”. Majoritatea autorilor, care au folosit  “Mumio®” în tratamente în diferite clinici moderne aduc date importante despre proprietătile acestuia si despre modul în care acesta vindecă diferite boli.

 

Cap. 7 PROPRIETĂTILE FIZICO-CHIMICE ALE PRODUSULUI  “Mumio®”  

(Trecere în revistă a literaturii de specialitate)

 

YU. I. Kolesnicenko, V. I. Iscenko (1966), N.V. Sîrovejko (1971), Ciopra, Boze si Gosa, Heneda, Karuga si Nadkopni, după ce au studiat  “Mumio®” indiană –saladjid- au stabilit faptul că acesta este partial solubil în cloroform si în acetat de etil. Chiar si în saladjid uscat si în extract în apă se evidentiază acizi grasi, de benzol, hiperpuri, ceară, albumină, răsini, resturi vegetale.

Conform datelor lui H.R. Rasulev (1964)  “Mumio®” „asil” se prezintă sub forma unei mase mai mult sau mai putin dure, de culoare maro-închis sau neagră, la suprafată fiind strălucitoare: duritatea depinde de prezenta în  “Mumio®” a apei si de temperatura aerului din atmosferă. Gustul este usor amar, are o greutate specifică de 2,13 ori mai mare ca a apei. Se dizolvă în apă fără precipitati vizibili si dobândeste o culoare de o densitate asemănătoare cu cea a unui ceai fiert. Dacă solutia în apă este tratată cu aburi  “Mumio®” formează un extract special vâscos care arde fără funingine, rezultând 3,6% cenusă. La contactul cu aerul  “Mumio®” se îngroasă, iar dacă este încălzit  acesta se înmoaie, chiar se poate subtia.

H.P. Petrov si A. sakirov (1964) au găsit un produs “Mumio®” care se prezintă sub formă de substantă compactă, de culoare maro-închis, care se sfărâmă usor în bucăti foarte mici, se poate dizolva partial în apă, acest lucru dându-i culoarea cenusie. Într-un precipitat insolubil au fost observate bucăti de paie. Dacă se prezintă sub formă uscată  “Mumio®” este inodor, însă în mediu umed capătă miros de balegă de vacă.

Tipurile de  “Mumio®” din lacul Iscander-Culia, de pe înăltimile Fandariei, de pe lantul de munti Zerav constau din sedimente de dezagregare ale diferitelor tipuri de roci muntoase hrănite cu ajutorul unei mase organice de culoare maronie si aveau un miros specific unei turme de tapi. Câteva exemplare prezentau nervuri dintr-o masă organică de culoare maro-închis. În stare uscată această masă era compactă, prezentând anumite urme de os, iar în stare umedă era cleioasă, având un miros specific; se dizolvă în apă foarte usor. În stare insolubilă s-au observat urme de roci muntoase (cuartită) si de balegă de tap.

Partea solubilă, după tratarea cu aburi, se prezenta sub forma unei substante răsinoase lipicioase cu miros specific. După aspect si miros amintea de  “Mumio®” arab.

Tipurile de  “Mumio®” din Ceatkal au aceleasi calităti ca si cele descrise mai sus. În anul 1956 s-a stabilit oficial prezenta acestui tip de  “Mumio®” de către O Haitovîm  de la Institutul de traumatologie si ortopedie din Taskent. Proprietătile fizice sunt: o structură dură de culoare maro-galben sau negru, cu suprafată strălucitoare. Culoarea s-a format în functie de locul de origine. Gustul este amar. Se dizolvă partial în benzol, acetonă, cloroform, alcool metilic si etilic. Se dilată în mod considerabil, în special în apă. Dacă este supus unui tratament cu aburi devine o masă vâscoasă la ultima filtrare. Dacă se scade temperatura atmosferică  “Mumio®” devine o masă moale, chiar se subtiază; în aer uscat se îngroasă; greutatea specifică: de 2-2,5 mai grea decât apa. Se dizolvă în apă fără precipitati; după culoare si consistentă solutia este asemănătoare cu berea saturată. La o temperatură de 196-200⁰C o parte din  “Mumio®” se topeste, nu se modifică la o temperatură de până la 300⁰C în cazul ultimei încălziri R – 6,5 – 7,0 (sakirov, 1967).

N. P. Petrov si A. s sakirov (1964) au descoperit că  “Mumio®” „asil” contine următoarele: substante organice – 72,28%, oxid de calciu – 1,54, oxid de magneziu – 2,31, bioxid de carbon – 4,95, bioxid de fosfor – 0,36 si apă – 11,9%. Au mai descoperit si câtiva radicali liberi de substante organice (9,2 *  10^-12).

Continutul anorganic evidentiază următoarele: calciu, plumb, magneziu, siliciu, fosfor, aluminiu, fier, titan, mangan, potasiu, natriu, strontiu. Cu ajutorul metodei analizei spectrale sunt scoase la iveală următoarele: aluminiu, siliciu, calciu, magneziu, natriu, potasiu, mangan, fier, titan, argint, bismut, cobalt, crom, plumb, zinc, staniu, strontiu, fosfor, bariu, sulf, beriliu, cupru, molibden.

Cercetările lui K.T. Porosin, S. B. Davidianet, L.N. Kiricenko, L.V. Melnikova, YU. V. Valibekov (1964, 1966) vorbesc despre prezenta în  “Mumio®” din Asia Centrală a unor substante organice si anorganice, a unor conglomerate ceroase, a acizilor benzoici si hiperpuri, a aminoacizilor: glicină, valină, prolină, leucină, histidină, si substante de genul acizilor si ciupercilor zoomelanodinici. În afară de acestea se mai cunosc si datele spectrului IK: prezenta  hidroacizilor (3560 cm^-1), amide primare si secundare (1588^-1, 1645^-1), peptide (2400 cm^-1).

V.N. Ismailova (1964) a descoperit în compozitia produsului  “Mumio®” din Asia Centrală siliciu, aluminiu, calciu, fier, magneziu, volfram, fosfor, mangan, bariu, crom, argint, molibden, cobalt, staniu, beriliu, natriu, plumb, cupru si alte elemente. În anii 1968-1968 VN. Ismailova, P.L. Hazanovici, L.T. sapilovskaia, F.G. Ahmedova, T. P. Pulatova, A. L. Grinberg, L.I. Bargman, S.V. Svistunova si M. Yunusov au descoperit în compozitia produsului  “Mumio®” din lantul muntos Ghisar, în afară de elementele enumerate mai sus, uleiuri eterice, acizi organici, aminoacizi, compusi polifenolici. Acestea formau o masă compactă cu aspect de răsină, de culoare neagră (în straturi subtiri cu nuante brun-cenusii), cu un miros neplăcut; această masă se dizolvă partial în apă, iar solutia, după ce era agitată, prezenta o spumă consistentă.

YU. I. Kolesnicenko si V. I. Iscenko (1966) au găsit în „Mumio®” de tip indian, birmanez, nepalez si mongol acizi benzoici si superpuri, răsini, acizi grasi, albumine, substante ceroase, minerale si vegetale. Analiza spectrală a scos la iveală prezenta următoarelor elemente: calciu, natriu, potasiu, siliciu, magneziu, cobalt, titan, bariu, mangan, aluminiu, fier, fosfor, crom, argint, beriliu, cadmiu si nichel. Tipurile de  “Mumio®” se prezentau sub formă de bucăti neformate complet si aveau un miros de balsam.

Conform datelor lui G.V. Konovalov si T.A. Muhailova (1966)  “Mumio®” din Antarctica are un aspect ceros monolitic prezentând urme de infiltratii; grosimea maximă a acestui tip de  “Mumio®” nu depăseste 50cm. Are un miros specific, iar în continutul ei s-au găsit următoarele: carbon, hidrogen, azot, calciu, natriu, fosfor, sulf, fier, aluminiu, siliciu si alte elemente.

K. F. Blinova, G. Yakovlev si N.V. Sîpsovejko (1968) au găsit în compozitia produsului  “Mumio®” „brajgun” (din jurul lacului Baical) acizi si aminoacizi, uree, o serie de amine libere si aproape 8% azot. Aspectul acestui tip de  “Mumio®” semăna cu o excrescentă neformată complet având urme ale unei mase răsinoase de culoare închisă.

V.I. Kozlobkaia (1968) afirmă că în continutul produsului  “Mumio®” din Caucaz s-a găsit cuatită, dolomită, calciu si 17 microelemente din Tabelul lui Mendeleev; substante organice: petrol; acizi- 0,46%, acizi bezoici si aminoacizi- 6,85%, acizi răsinosi- 4,15%, sulfoacizi, humus, celuloză solubilă si microorganisme- până la 19,77%.

Conform datelor lui E.T. siskov (1971) si A. YA. Foighelman (1972)  “Mumio®” „asil” se prezintă ca o masă în formă de aluat, de culoare maro-închisă, cu suprafată strălucitoare. La aer se întăreste, devine fărâmicioasă, are un miros specific ce aminteste de conifere si un gust amărui particular. Se dizolvă mai bine în apă fierbinte. Continut de minerale: aluminiu, siliciu, calciu, magneziu, natriu, potasiu, mangan, fier, titan, nichel, cobalt, cupru, plumb, beriliu, strontiu, bariu, zirconiu, fosfor, molibden, crom.

N.V. Strobejko (1971, 1972) observă în continutul produsului  “Mumio®” „brajgun” prezenta umiditătii- până la 14%, a caracterului de cenusă- 32,4%, a unor resturi vegetale, amestecuri mecanice (nisip, pământ), conglomerate de albumină, steroizi fenoli si de alt tip; aminoacizi: leucină, alanină, treonină, glicină, arginină, lizină, histidină, tirozină, acizi glutamineici si uree. În afară de acestea s-u descoperit între 14 si 25 de elemente anorganice: siliciu, aluminiu, magneziu, calciu, magneziu, cobalt, nichel, titan, plumb, fosfor, s.a.

T. A. Hakimobîi, N.V. Sîrovejko (1972) au efectuat o analiză fizico-chimică a produsului  “Mumio®” (din Asia Centrală si „brajgun”). Acestia au descoperit: resturi vegetale, a umiditate – 5,8-5,9%, caracter de cenusă – 34,1-38,3%, substante extractive – de la 50,1 la 67,5% (dizolvant, apă si 40% etanol), conglomerate de albumină – până la 36%, aminoacizi: cisteină, lizină, histidină, arginină, glicină, acizi, serină, tironină, prolină, tirozină, metionină, leucină si încă trei aminoacizi necunoscuti – 0,25-0,3%. Elemente anorganice: siliciu, aluminiu, magneziu, calciu, fier, mangan, crom, molibden, cupru, zinc, argint, staniu, natriu, magneziu, cobalt, nichel, titan, plumb, fosfor.

Tipurile exterioare prezentau un aspect de masă dură, strălucitoare, cu o suprafată neagră. Prin  răzuirea stratului exterior s-au descoperit seminte. Semintele aveau diametrul cuprins între 2 si 5cm, erau strâns lipite printr-o substantă întunecată la culoare si aveau o formă rotundă. Procentul de dizolvare în apă era de 45-58%, partial în dizolvanti organici. Conform datelor lui A. Dergacev, M. Djangaziev (1972), V. Budanov, V. Michkarev, care au studiat tipurile de  “Mumio®” din Haydarkan, au descoperit că acestea au în compozitie 15 elemente, inclusiv: calciu, magneziu, mangan, fier, fosfor, natriu, siliciu, aluminiu, bismut, sulf, bariu, titan.

YU. N. Nuralev (1973) arată în procente compozitia chimică a produsului  “Mumio®” din Asia Centrală: cenusi- 22,0±0,6; elemente organice- 73,6±2,7; umiditate- 4,2±0,6; azot- 4,6±0,4; oxizi de calciu- 4,1±0,8; bioxizi de fosfor- 0,18±0,005; bioxizi de fier- 0,04±0,002; oxizi de magneziu- 2,9±0,1; oxizi de mangan- 0,11±0,0012; R 1 solutie- 8,2±0,5. După părerea lui, un produs  “Mumio®” curat se întâlneste doar sub formă de turturi formati lângă crăpăturile muntilor.

A. Altîmîsev si B. Korciubekov (1980) afirmă că „arhar-tas” din Caucaz si  “Mumio®” sunt identice.                    

           

 

Cap. 8 STUDIU ASUPRA PROPRIETĂTILOR FIZICO-CHIMICE SI ASUPRA CONTINUTULUI PRODUSULUI  “Mumio®” DIN DIFERITE REGIUNI ALE REPUBLICII KIRGHISTAN [3]

 

8.1. EVALUAREA VIZUALĂ SI ORGANOLEPTICĂ A PROBELOR DE  “MUMIO®”

 

      După aspectul exterior extractul condensat de  “Mumio®” (probele No. 1-5 s.i 7) prezintă o masă cu consistentă ceroasă de culoare maro-închis cu o suprafată strălucitoare omogenă si cu un miros specific. Proba No. 6- materie naturală neprelucrată- se prezintă sub forma unor bucăti tari fără formă specifică, de culoare maro si cu particule răsinoase. Pe la colturi se observă niste seminte; semintele si resturile vegetale sunt foarte vizibile, mirosul este specific. Gustul acestor probe de  “Mumio®” este acru-amar si usor întepător la contactul cu limba.

      Dacă sunt răcite în vid probele din acest extract se întăresc. După ce sunt uscate în termostat, la 100-105⁰C, se sfărâmă, îsi pierd consistenta răsinoasă, se albesc, se transformă usor într-un praf de culoare moro-deschis si le scade capacitatea de a se dizolva în apă.

 

8.2. DETERMINAREA SOLUBILITĂTII

 

       “Mumio®” are caracteristica de a fi usor solubil în apă, în special dacă este încălzit. După un asemenea proces se formează solutii colorate- maro deschis sau maro închis, în functie de proba si de concentratia produsului  “Mumio^®”. S-a determinat solubilitatea produsului  “Mumio®” în apă si a diferitilor dizolvanti organici ca fiind în jur de 25⁰C. Rezultatele sunt prezentate în Tabelul 1, din care reiese faptul că  “Mumio®” se dizolvă cel mai bine în apă si în alcool de 70⁰, solubilitatea depinzând de tipul si modul de preparare ale materialului.  “Mumio®” se dizolvă într-o mai mică măsură în alcool de 96⁰ si nu se dizolvă deloc în cloroform, toliol, eter, tetrahidrofuran, xilol (cu exceptia tipului natural, care se dizolvă în câteva dintre cele mentionate mai sus la 0,3-1,6%).

Tabelul 1

 

Solubilitatea produsului  “Mumio®” la 25⁰C, % din substanta în vid

(probă analitică)

 

 

 

8.3. ANALIZA MICROSCOPICĂ A PROBELOR DE  “MUMIO®”

 

      Un precipitat din probele de  “Mumio®”, insolubil în apă, a fost studiat la microscop. Pentru aceasta precipitatul insolubil a fost turnat într-o eprubetă, s-a adăugat 5% solutie de NaOH, s-a fiert timp de 3-5 minute. O cantitate mică de precipitat a fost asezată pe o lamelă de laborator, i s-au adăugat câteva picături de solutie de hidrat de clor, s-a acoperit cu o altă lamelă si s-a studiat la microscopul marca Biolam D-11.

      La  “Mumio®” natural s-au observat niste resturi vegetale, tesuturi de plante, graminee în formă de seminte. În Fig. 1 este prezentată imaginea la microscop a probei No. 6- insolubilă- din  “Mumio®” natural. La microscop au fost descoperite resturi vegetale: capete de tesuturi, nervuri inelate sau cu aspect fibros, fragmente din epiderma frunzelor care au forma unor căsute pătrate, o masă fibroasă disparată sau asezată în grămăjoare, epiderma unor boabe de măces sau din aceeasi familie cu măcesul.

FIG. 1

8.4. DETERMINAREA CONTINUTULUI SUBSTANTELOR EXTRACTIVE DIN UMIDITATE, CENUSĂ, BITUM SI SUBSTANTE VOLATILE

 

8.4.a)    Determinarea continutului substantelor extractive scoase la iveală cu ajutorul apei si al alcoolului de 90⁰

 

      Probe de câte 0,5g au fost puse în eprubete în care s-a adăugat câte 25ml de apă sau de etanol de 96⁰; aceste eprubete au fost închise cu un dop si agitate, apoi puse în etuvă si încălzite pe baie de apă timp de 2 ore. Pentru a atinge greutatea initială în timpul răcirii, la acest amestec s-a adăugat dizolvantul potrivit. Întreaga compozitie a fost filtrată si s-au extras 12,5ml, care au fost turnati într-o cească de ceai din portelan, care fusese în prealabil uscată si cântărită. Restul continutului a fost apoi tratat cu aburi, pe o baie de apă, si a fost uscat în termostat la 100⁰ timp de 3 ore. Cestile cu resturile de compozitie au fost cântărite. Continutul substantelor extractive s-a calculat, în procente, după formula:

       B * 200

X= --------------

      A

 

Unde B= surplusul de greutate al cestii

         A= proba, în grame

      Rezultatele sunt prezentate în Tabelul 2.

 

 

8.4.b)  Determinarea umiditătii

 

      Determinarea umiditătii s-a făcut prin două modalităti:

 

Prima modalitate: o probă cu greutate exactă de 1g a fost asezată într-un biux cântărit în prealabil si uscată la 100-150⁰ până a ajuns la o greutate constantă. Continutul de umiditate s-a calculat după pierderea respectivă de greutate.

A doua modalitate: determinare într-un aparat (GOST 1594-69) care constă dintr-un balon de sticlă, un recipient în formă de eprubetă gradată si o etuvă. În balon s-au pus 2g de  “Mumio®”, s-au adăugat 100ml de xilol. Balonul este pus la fiert până când volumul apei din recipient nu se mai măreste. În timpul noptii compusul se lasă la răcit, timp în care se si sedimentează. După aceea se observă volumul apei separate de celelalte sedimente si se calculează continutul ei.

 

Tabelul 2

 

 

 

 

Cercetările arată faptul că cea de-a doua modalitate este cea preferată deoarece permite determinarea în totalitate a continutului de umiditate din  “Mumio®”. Prima modalitate durează mai mult timp, uscarea masei răsinoase este mai dificil de realizat si nu se are în vedere întreaga probă din cauza consistentei compacte, ceea ce duce la obtinerea unor rezultate mai mici.

 

8.4.c) Determinarea substantelor volatile

 

      Determinarea substantelor volatile din  “Mumio®” se face pe baza diferentelor rezultate în urma aplicării modalitătii 1 sau 2 pentru aflarea umiditătii.

 

8.4.d) Determinarea continutului de cenusă

 

       O probă cu o cantitate fixă de 1g se asează într-o oală de turnare ce a fost încălzită si cântărită în prealabil si se pune în cuptorul cu mufă la o temperatură de 400⁰C. Oala de turnare a fost răcită în exsicator si apoi cântărită. Continutul de cenusă se calculează pe baza greutătii compusului rămas.

 

8.4.e) Determinarea bitumurilor (a extractului de benzen)

 

      O cantitate fixă de substante (1g) se asează pe platoul aparatului Soklet si se încălzeste cu ajutorul unei etuve. Într-un balon de sticlă se toarnă 100ml de toliol. Aparatul începe să functioneze, extractia continuă până la decolorarea completă a picăturilor care cad de pe platou. După răcire solutia din balon este trecută într-o cească, uscată si cântărită în prealabil, si se tratează cu aburi pe o baie de apă până se usucă complet; ceea ce rămâne se usucă în termostat la 60⁰C. Calculul se face după formula:

              B * 100

B = ------------------

                  a                                                                     

Unde b= surplus de greutate

         a= proba, exprimată în grame.

 

Rezultatele cercetării sunt prezentate în Tabelul 3.

 

Tabelul 3

 

Continutul de umiditate, bitumi si substante volatile din  “Mumio®”, exprimat în procente

 

 

 

8.5. DETERMINAREA CONTINUTULUI DE ELEMENTE DIN  “MUMIO®”

 

8.5.a) Determinarea continutului de carbon si hidrogen

 

      Continutul de carbon si hidrogen se determină prin arderea probei întrun curent de oxigen în interiorul unui tub de cuart asezat într-un cuptor electric. Absorbtia bioxidului de carbon care se formează prin arderea carbonului se face cu ajutorului ascaritului, iar a apei- cu perclorat de magneziu; aceste elemente se găsesc în tuburi V pregătite si cântărite în prealabil. Cantitatea de apă si de bioxid de carbon se determină pe baza surplusului de greutate din tuburi.

Calculul se efectuează pe baza formulei:

 

                 

            Cantitatea de apă înregistrată * 11.1861

N^a =  ------------------------------------------------------

                                         a

 

          Cantitatea înregistrată de CO₂ * 27.2727

C^a = ----------------------------------------------------

                                           a

Unde a = proba, exprimată în grame.

 

 

8.5.b) Determinarea continutului de azot

 

      Cantitatea de azot se determină cu ajutorul metodei gazometrice a lui Dumas. Se arde o probă de substantă într-un tub de cuart la atmosfera bioxidului de carbon. Azotul care se formează se colectează în azometru si i se măsoară volumul.

      Rezultatele analizelor sunt descrise în Tabelul 4 din care reiese faptul că probele de  “Mumio®” luate în considerare se deosebesc foarte putin din punct de vedere al continutului de elemente, ceea ce permite clasificarea lor într-un anume tip ce are drept criteriu de diferentiere nivelul continutului de carbon si structura. Exceptie face proba No. 3 care contine mai putin carbon si mai mult  azot, ceea ce ilustrează un nivel mai mic de maturizare si de transformare a substantei organice.

Tabelul 4

Continutul de substante din  “Mumio®”, exprimat în procente

8.6. CONTINUTUL DE GRUPE FUNCTIONALE

 

      Această metodă permite obtinerea unor informatii despre prezenta în structura substantelor studiate a grupelor de acizi- carboxilici, alcoolici sau fenolici- si clasificarea acestor compusi (dacă este doar o substantă de sine stătătoare) sau particulelor prezente (dacă este vorba de un amestec de substante)  într-o anumită grupă de compusi chimici- acizi, alcool, fenoli, compusi cu functii combinate.

 

8.6.a) Determinarea continutului sumar de hidroxili alcoolici si carboxilici

 

      O probă de 0,5g dintr-o substantă s-a acoperit cu 25ml de 0,2 substantă n KON în alcool într-un balon de sticlă de 50 ml si s-a închis cu un dop de plută. Acest amestec s-a păstrat timp de 120 ore, fiind agitat periodic. Apoi s-au extras 10ml de solutie, s-a titrat în 0,1 n solutie de H₂O₄. Calculul continutului sumar de grupe hidroxilice s-a făcut după formula: 

 

                             

(a – b) * 85

                          100                                 

exprimat în procente.

 

Unde a- H₂O₄, consumat în experimentul „în gol”, ml.

          b - H₂O_4, consumat la titrarea probei, ml.

 

 

8.6.b) Determinarea hidroxilelor grupelor de carboxili

 

      O probă de substantă de 0,5g a fost acoperită cu 25ml 0,2 n solutie de K₂CO₃; a fost păstrată timp de 120 de ore într-un balon astupat, fiind constant agitată. 10ml de solutie au fost titrati în 0,1 n solutie de H₂O₄. Indicatorul era metil-orange. Formula s-a calculat în acelasi mod ca si în cazul descris mai sus.

      Împărtirea în procente a continutului de hidroxili carboxilici la continutul grupelor carboxilice s-a făcut după următoarea formulă:

                              X * 45

                                                     

                                        17

Exprimat în procente

 

x- continutul de hidroxili carboxilici, exprimat în procente.

 

8.6.c) Determinarea continutului de hidroxili alcoolici si fenolici

 

      Continutul de hidroxili alcoolici si fenolici reprezintă diferenta dintre suma continutelor acestora (punctul „a”) si continutul hidroxililor carboxilici (punctul „b”).

      Rezultatele analizelor sunt prezentate în Tabelul 5 din care reiese faptul că acei compusi, care intră în compozitia produsului  “Mumio®”, contin grupe carboxilice si de alcooli sau fenolice; prin urmare, acestia sunt compusi cu functii diverse. Proba No. 3 are cel mai mare continut de grupe carbixilice (13,07%), iar probele No. 2 si 4 contin o cantitate considerabilă din aceste grupe (10,67 si 8,58%). Probele No. 1 si 7 au cel mai scăzut continut din aceste grupe. Grupele carboxilice au un caracter acid, prin urmare cu cât continutul lor este mai ridicat, cu atât mai acide sunt solutiile, si, cu cât continutul lor este mai scăzut, cu atât mai alcaline sunt solutiile. Într-adevăr, în probele No. 1 si 7, care au acelasi continut scăzut de grupe carboxilice, se observă cea mai ridicată valoare a pH-ului solutiilor în apă- 8,85 si 8,78. În aceste cazuri nu se poate urmări cu atentie corelatia dintre acesti parametri, deoarece si continutul de azot, care are un caracter special, influentează valoarea pH-ului.

      Probele No. 1 si 7 au cel mai mare continut de grupe de alcooli, respectiv 7,77 si 7,58. în celelalte probe valoarea continutului grupelor de alcooli si fenolice variază între 4,03 si 5,86% (v. Tabelul 5).

 

 

 

8.7. DETERMINAREA CONTINUTULUI DE ACIZI HUMICI

 

 

      Acizii humici sunt niste compusi multimoleculari de culoare închisă care contin structuri aromate si alifatice legate cu ajutorul heteroatomilor (ser, azot, oxigen) ce au în continut grupe carboxilice, fenolice si de alcooli. Prezenta acizilor humici în compusii naturali atestă intensificarea procesului de descompunere a compusilor organici vegetali si animali în conditii de lipsă a aerului si de umiditate în prezenta microorganismelor si a fermentilor oxidanti, ceea ce înlesneste condensarea substantelor de natură aromată care intră în continutul unor compusi initiali (polifenoli, chinone, etc), precum si în compusilor de hidrat de carbon cu aminoacizi. O mai puternică intensificare a acestui proces duce la mărirea continutului de carbon, la scăderea continutului grupelor functionale (în primul rând cea a carboxililor) ale azotului si hidrogenului si la diminuarea solubilitătii în apă.

 

 

 

 

 

 

Tabelul 5

Continutul de grupe functionale, pH si culoarea solutiilor în apă din  “Mumio®”

 

 

 

      Pentru determinarea continutului de acizi humici s-a acoperit o probă de 1-2g substantă cu 500ml de solutie (1%) de NaoOH si s-a încălzit pe baie de apă pe parcursul a 2 ore, mestecând continuu. Din solutia alcalină rămasă s-au extras cu pipeta într-un pahar 100ml si s-au adăugat 20ml de solutie de HCl(15%) pentru sedimentarea acizilot humici. Precipitatul astfel obtinut a fost filtrat printr-un filtru fără cenusă, ce fusese cântărit înainte, si a fost clătit cu apă de câteva ori. Filtrul cu precipitat a fost pus la uscat în termostat la o temperatură de 100-105⁰C până a ajuns la o greutate constantă. Greutatea acizilor humici cu cenusă a fost determinată după diferenta rămasă. Precipitatul cu filtru a fost transferat într-o oală de turnare, dinainte pregătită si cântărită, aceasta fiind apoi încălzită în cuptor la 600-625⁰C pe parcursul a 1-2 ore. Oala răcită a fost cântărită si pe baza diferentei obtinute s-a calculat greutatea cenusei. Continutul acizilor humici, exprimat în procente, s-a calculat după formula:

 

 

          (C₂ – C₃) * V

X= -------------------------                                                         

             C₁ * V₁

 

 

Unde C₁- proba, greutatea căreia este exprimată în grame,

     C₂ - greutatea acizilor humici uscati, exprimată în procente,

     C₃ - greutatea cenusei, exprimată în grame,

     V- volumul solutiei, exprimat în ml,

     V₁-  volumul extras pentru răcire, exprimat în ml.

 

 

      Cercetările efectuate (Tabelul 6) arată că toate probele studiate au în compozitie acizi humici, iar continutul acestora variază de la 5,48% (proba No. 4) la 14,5% (proba No. 7- de standard).  Acest lucru evidentiază faptul că în proba standard există compusi cu un grad mai mare de maturitate. Continutul ridicat de acizi humici se mai poate explica si prin conditiile de uscare a produsului  “Mumio®”. Se cunoaste faptul că niste conditii speciale de uscare, la temperaturi ce depăsesc 70^0C,  duc la aparitia proceselor de condensare si carbonizare, ceea ce înlesneste formarea acizilor humici în timpul pregătirii probelor.

      Pentru a observa nivelul de condensare al structurilor acizilor humici continuti în  “Mumio®”, sunt prezentate si pragurile de coagulare ale acestora si niste spectre IK si UF.

 

 

 

 

Tabelul 6

Continutul de acizi humici, exprimat în procente

 

 

 

 

8.8. ANALIZA SPECTRALĂ A CENUSEI

 

      Analiza spectrală de emisie a resturilor de cenusă a avut loc în conditii standard pe baza continutului unor macro si microelemente. Rezultatele obtinute sunt ilustrate în Tabelul 7. Analiza rezultatelor obtinute descrie faptul că în continutul componentelor anorganice ale produsului  “Mumio®” intră, în principal, următoarele elemente: natriu, magneziu, calciu, siliciu, aluminiu, fier, mangan, titan, bariu, si microelementele: nichel, cobalt, crom, molibden, zirconiu, cupru, plumb, zinc, strontiu, litium. În celelalte probe s-au găsit: argint, staniu, lantan, germaniu, galium, fosfor. Microelementele descoperite sporesc valoarea produsului  “Mumio®” utilizat la vindecarea diferitelor boli.

 

 

 

 

Tabelul 7

Continutul de cenusă din  “Mumio®”, exprimat în procente

 

No. Probei	10.mar	10.mar	10.feb	10.mar	10.mar	10.feb	10.feb	10.feb	10.feb	10.ian	10.ian
	Ni	Co	V	Cr	Mo	W	Zr	Hf	Nb	Ta	Cu
1	0,5	-	-	1,2	0,15	-	0,2	-	-	-	1,5
2	3	0,9	-	3	0,5	-	0,3	-	-	-	2
3	1,2	0,9	0,2	3	0,5	-	0,3	-	-	-	3
4	0,7	0,9	-	3	0,5	-	0,2	-	-	-	3
5	0,4	0,3	-	3	0,4	-	0,2	-	-	-	2
6	0,5	0,3	-	1,2	0,15	-	0,5	-	-	-	3
7	1,2	0,3	-	3	0,4	-	0,3	-	-	-	3

 

Continuare tabel 7

 

No Probei	10.mar	10.mar	10.feb	10.mar	10.feb	10.feb	10.feb	10.mar	10.mar	10.mar	10.mar
	Pb	Ag	Sb	Bi	As	Zn	Cd	Sn	Ce	Ga	In
1	0,3	-	-	-	-	0,3	-	-	-	-	-
2	0,5	-	-	-	-	0,4	-	-	-	0,3	-
3	0,3	0,03	-	-	-	0,5	-	0,15	-	0,3	-
4	0,3	-	-	-	-	0,4	-	-	-	-	-
5	0,4	-	-	-	-	0,4	-	-	-	-	-
6	0,3	-	-	-	-	0,4	-	-	-	0,3	-
7	0,3	0,03	-	-	-	0,3	-	-	-	-	-

 

Continuare tabel 7

 

No. Probei	10.feb	10.mar	10.feb	10.ian	10.ian	10.apr	10.feb	10.mar	10.mar	10.feb	10.ian
	Pt	Vb	La	Ge	P	Be	Sr	Ba	Li	Tn
1	-	1,5	-	-	-	-	2	3	5	-	-
2	-	1,5	1,2	0,3	-	-	3	40	5	-	-
3	-	1,5	1,2	0,3	2	-	1	100	9	-	-
4	-	1,5	-	-	-	-	1	100	9	-	-
5	-	1,5	-	-	-	-	5	100	3	-	-
6	-	1,5	1,2	-	3	-	2	4	-	-	-
7	-	1,5	1,2	-	-	-	2	100	4	-	-

 

Continuare tabel 7

 

No. Probei	10.mar	10.mar	SiO2	Al2O3	MgO	Fe2O3	CaO	Na2O	MnO	TiO2
	Au	Sc
1	-	-	0,12	0,12	4	0,12	5	12	0,12	0,12
2	-	-	0,4	0,2	5	0,12	7	1	0,12	0,12
3	-	-	0,5	0,3	7	0,15	7	9	0,12	0,12
4	-	-	0,12	0,12	9	0,12	7	12	0,12	0,12
5	-	-	0,12	0,12	7	0,12	7	4	0,12	0,12
6	-	-	3	0,3	1,5	0,4	9	2	0,12	0,12
7	-	-	0,3	0,3	9	0,12	9	4	0,12	0,12

 

 

 

8.9. DETERMINAREA TEMPERATURILOR DE TOPIRE A PRODUSULUI  “Mumio®”

 

      Temperatura de topire a fost calcualtă pe baza unei probe analitice si pe baza probelor uscate în momentul când se determina umiditatea (modalitătile 1 si 2).

      Substantele cu continut si structură complexă, care nu au o structură cristalină, nu au o temperatură precisă de topire.

      Noi am determinat temperatura de topire a unor probe la aparatul PTP, iar pe cea a probelor analitice- cu ajutorul unui dispozitiv special. Temperatura de 10⁰C, după răcirea probelor asezate în exsicator, în frigider, a fost luată drept punct de pornire pentru determinarea comportamentului produsului  “Mumio®” la diferite temperaturi. Rezultatele sunt ilustrate în Tabelul 8. Trebuie precizat faptul că indicatorul de temperatură variază foarte mult si depinde de conditiile de pregătire ale probei; după opinia noastră acest indicator nu reprezintă o caracteristică destul de importantă în cazul unui studiu comparativ. Probele de  “Mumio®”, care au fost uscate la o temperatură de 100⁰C sau prin fierbere, pentru distilarea apei, în majoritatea cazurilor îsi pierd capacitatea de a se înmuia si topi, acest lucru evidentiind procesele ireversibile ce au loc odată cu încălzirea. Din această cauză considerăm că este de maximă importantă a se lua măsuri în ceea ce priveste prepararea probelor, tratarea extractului cu aburi, extragerea si curătarea produsului  “Mumio®”.

Prepararea probelor trebuie să cuprindă uscarea liofilică sau distilarea apei într-un vaporizator rotativ cu peliculă, în conditii de vacuum sau de aer. Temperatura care actionează asupra preparatelor din  “Mumio®” nu trebuie să depăsească 70⁰C.

 

 

 

 

Tabelul 8

Temperatura de topire a probelor din  “Mumio®” preparate prin diferite mijloace